Sărăcia, tot mai mare în Europa. Cât de bine stau americanii pe lângă europeni și care sunt cauzele

Sărăcia este tot mai mare în Europa. O analiză realizată de publicația americană The Wall Street Journal arată cât de accentuat a devenit declinul economic al Uniunii Europene, care sunt cauzele acestuia și cât de bine stau americanii pe lângă europeni.

Cauzele declinului economic al Uniunii Europene

Cu cheltuielile de consum în cădere liberă, Europa se află într-o situație dificilă ale cărei cauze datează de dinainte de pandemia de coronavirus și de războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei.

Înainte de dubla lovitură asupra economiei europene, aceasta a fost afectată de populația îmbătrânită care preferă timpul liber și siguranța locului de muncă în detrimentul veniturilor. Din această cauză, creșterea economică și de productivitate a fost mediocră.

Astfel, bulversarea lanțurilor de aprovizionare globale și creșterea prețurilor la energie și alimente au agravat probleme ce existau de zeci de ani, iar răspunsurile guvernelor nu au ameliorat situația.

Ca să păstreze locurile de muncă, guvernele din Europa și-au direcționat subvențiile în primul rând către angajatori, lăsându-i pe consumatori fără o rezervă de bani atunci când a venit șocul prețurilor. Pe de altă parte, americanii au beneficiat de energie ieftină și de ajutoare guvernamentale direcționate în primul rând către cetățeni pentru a-i face să continue să cheltuie.

În mai mult țări europene devin tot mai populare serviciile de vânzare a alimentelor la jumătate de preț. Au apărut firme care colectează alimente aflate aproape de data de expirare de la supermarketuri și le vând la prețuri mai mici.

Diferența dintre nivelul de trai al europenilor și cel al americanilor

Conform datelor Fondului Monetar Internațional, economia zonei euro a crescut cu aproximativ 6% în ultimii 15 ani, măsurată în dolari, față de 82% pentru Statele Unite ale Americii.

Media țărilor din UE este mai săracă pe cap de locuitor decât fiecare stat american, cu excepția Idaho și Mississippi, potrivit unui raport realizat luna aceasta de Centrul European pentru Economie Politică Internațională, un think tank independent cu sediul la Bruxelles.

În cazul în care această tendință va continua, până în anul 2035, diferența dintre producția economică pe cap de locuitor în SUA și UE va fi la fel de mare ca cea dintre Japonia și Ecuador în prezent.

Uniunea Europeană reprezintă în prezent aproximativ 18% din totalul cheltuielilor de consum la nivel mondial, față de 28% pentru America. În urmă cu 15 ani, UE și SUA reprezentau fiecare aproximativ 25% din acest total.

Diferențe referitoare la salarii și consum privat între UE și SUA

Conform Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică, de la sfârșitul anului 2019, consumul privat a scăzut cu aproximativ 1% în zona euro, formată din 20 de țări. Însă, în SUA, unde gospodăriile se bucură de o piață a muncii puternică și de venituri în creștere, acesta a crescut cu aproape 9%.

Modificate în funcție de inflație și de puterea de cumpărare, salariile au scăzut cu aproximativ 3% din 2019 în Germania, cu 3,5% în Italia și Spania și cu 6% în Grecia. De partea cealaltă a Oceanului Atlantic, în Statele Unite ale Americii, salariile reale au crescut cu aproximativ 6% în aceeași perioadă.

Puterea de cumpărare mai mică și perspectivele demografice slabe fac Europa mai puțin atractivă pentru întreprinderi, de la gigantul bunurilor de consum Procter & Gamble la imperiul luxului LVMH, care își realizează o parte tot mai mare din vânzări în America de Nord.

În contextul în care guvernele europene trebuie să crească cheltuielile de apărare și având în vedere costurile de împrumut în creștere, economiștii anticipează o creștere a taxelor, adăugând presiune asupra consumatorilor.

Impozitele în Europa sunt deja mari în raport cu cele din alte țări bogate, echivalentul a aproximativ 40-45% din PIB, față de 27% în Statele Unite ale Americii. Americanii primesc în mână aproape trei sferturi din salariul brut, inclusiv impozitul pe venit și taxele de asigurări sociale, în timp ce salariații francezi și germani păstrează doar o jumătate.