Riscurile asumate de Christopher Nolan cu Oppenheimer: tot ce știm despre pelicula care spune povestea inventatorului bombei atomice

Oppenheimer se pregătește intens de marea lansare în cinematografe, iar fanii lui Christopher Nolan sau chiar cei ai lui Cillian Murphy abia așteaptă, în mod evident, să urmărească pelicula.

Christopher Nolan a descris viitorul său film biopic Oppenheimer drept un film de groază, iar acest lucru, în sine, crează o perspectivă mai mult decât interesantă, în ceea ce privește viitorul succes al filmului în cinematografe, de îndată ce va fi disponibil pentru publicul larg.

De altfel, așteptările sunt destul de mari, de vreme ce Nolan deține un palmares impresionant în realizarea filmelor ieșite din sfera obișnuitului, ceea ce înseamnă că pelicula ar putea fi, fără îndoială, una excepțională, chiar dacă regizorul adaugă o întorsătură un pic mai întunecată în povestea reală a lui J. Robert Oppenheimer.

Oppenheimer, un film horror?

Trebuie să recunoaștem că adăugarea horror-ului în Oppenheimer s-ar putea să nu funcționeze atât de bine la public, de vreme ce povestea originală este, fără dar și poate, una horror, însă nu neaparat în acel sens. Totuși, până să tragem concluziile finale, așteptăm să vedem filmul, așa cum este firesc.

Oppenheimer va relata povestea lui J. Robert Oppenheimer, un cunoscut om de știință care a contribuit la construirea bombei atomice, ca mai apoi să regrete acest lucru.

Acest film este primul proiect în care Nolan se implică de la Tenet încoace, popularul film SF din 2020. În timp ce Tenet a fost primit destul de bine de critici, performanța la box office a peliculei a fost mai mult decât dezamăgitoare. A câștigat doar 365,3 milioane de dolari față de un buget de 200 de milioane de dolari. Așadar, s-a obținut profit, însă nu neaparat cât ar fi sperat echipa.

Deși, în acest caz, este mai mic, bugetul de 100 de milioane de dolari alocat pentru Oppenheimer arată că încrederea echipei de producție, dar și a sponsorilor, nu a mers până în pânzele albe. Totuși, au existat și alte exemple de filme cu buget nu tocmai colosal care au uimit, de îndată ce au ajuns să ruleze în cinematografele din întreaga lume.

Oppenheimer a fost descris ca fiind un film de groază de către un regizor, deși afirmația pare un pic bizară, în contextul scenariului inspirat din fapte cât se poate de reale. Poate că „thriller” ar fi sunat mai aproape de ceea ce așteaptă publicul.

Întrebat despre acest aspect, Nolan a vorbit despre intensitate și nihilism, teme care se pare că fac leitmotiful Oppenheimer, în acest fel explicând de ce filmul este un horror, mai mai mult decât orice altceva. Evident, îi vor lipsi multe dintre elementele clasice ale unui film de groază, însă rămâne de văzut cum se va materializa totul, în ce manieră.

Tonul de groază al Oppenheimer ar putea reprezenta o mare dezamăgire pentru mulți dintre spectatorii care doresc pur și simplu să vadă un biopic simplu cu și despre J. Robert Oppenheimer, creatorul bombei atomice.

Nolan, novice într-ale filmelor de groază

Pe lângă asta, Nolan nu a pătruns cu adevărat în genul de groază până acum, el ținându-se de obicei de filme tensionate SF și de acțiune. Teritoriul nou s-ar putea să-i dea bătăi de cap.

Știrile potrivit cărora Oppenheimer ar fi un film de groază ar putea, de asemenea, să deruteze fanii, termenul concentrându-se pe teme nihiliste pe care publicul larg nu le poate prelua din trailere.

După eșecul cu Tenet, Nolan chiar are nevoie de Oppenheimer pentru a-și reveni, iar riscul pe care și-l asumă acum pare unul destul de mare, mai mare decât își poate permite.

Referirea la Oppenheimer ca la un film de groază face ca proiectul să fie mai înfricoșător, în sine. Însă nu neaparat pentru public, care are oricând opțiunea de a nu merge la cinema sau de a ieși din sală, ci pentru regizor, în sine. Un eventual eșec ar fi, într-adevăr, destul de „horror” pentru acesta.

Chiar dacă mai puțin evidente, există și câteva alte riscuri încorporate în proiect. Oppenheimer este incredibil de întunecat din punct de vedere moral, fiind vorba despre oamenii de știință care au inventat bomba care a ucis sute de mii de japonezi nevinovați în al Doilea Război Mondial. Acest lucru poate împiedica unii spectatori să-l vadă, deoarece va fi, fără îndoială, un film deprimant. Nu avem cum să nu ne întrebăm cum va fi primit acest film în Japonia, spre exemplu.

Oppenheimer este, mai mult decât atât, un biopic istoric care, din nou, reprezintă teritoriu nou pentru Christopher Nolan – un alt risc pe care regizorul pare să și-l asume.

Pelicula poate să nu atragă același public țintă ca filme precum Inception, Interstellar și The Dark Knight, ceea ce înseamnă că Nolan ar putea fi nevoit să găsească o nouă bază de fani pentru ca filmul să aibă succes.

De asemenea, J. Robert Oppenheimer nu este la fel de popular ca subiectul altor biopic-uri precum Elvis sau Mark Zuckerberg, dar prezența lui Cillian Murphy în distribuție s-ar putea să atragă, totuși, fanii Peaky Blinders.

Cireașa de pe tort este reprezentată de faptul că Oppenheimer este un film alb-negru. Deși nu este nimic în neregulă cu filmele alb-negru, acesta poate face ca pelicula să pară prea artistică pentru publicul larg, ceea ce, inevitabil, ar putea să afecteze încasările.

Deși poate fi riscant și poate părea că nu se potrivește contextului, categorisirea Oppenheimer în nișa filmelor groază este de fapt perfectă pentru cei ce iubesc genul.

Povestea lui J. Robert Oppenheimer este povestea unui om care, până la urmă, a schimbat planeta și, în mod inevitabil, a ajuns să-și regrete propria invenție.

Tot ce ne rămâne acum de făcut este să așteptăm ca filmul să apară în cinematografe, pentru a ne face o părere obiectivă, în cunoștință de cauză.

Din punct de vedere al cinefilului pasionat, încasările lui Christopher Nolan nu înseamnă foarte mult, iar acest aspect nici măcar nu este unul de condamnat. Așadar, să ne bucurăm de arta cinematografică atunci când ne este făcută cadou.

Indiferent de motivul pentru care alegi să mergi la cinema pentru Oppenheimer, important este să-l vezi în formatul care trebuie, într-o sală și nu acasă, în fața laptopului.