Practica ciudată a unei populații din Japonia. Ce se întâmpla cu craniile lor, descoperirea neobișnuită a cercetătorilor

O populație care a trăit pe teritoriul insulelor japoneze acum 1800 de ani practica o tehnică ciudată de modelare a craniilor prin alungirea lor. Nu este vorba de vreun accident sau de un hazard genetic, ci de o deformare intenționată a capului. Un studiu recent a confirmat, finalmente, ceea ce antropologii bănuiau de mai multă vreme: populația indigenă Hirota alungea în mod voit craniile bebelușilor, deși motivele acestei practici rămân încă neclare.

Practica ciudată a unei populații din Japonia

Modificarea intenționată a craniului (ICM) prin legarea și presarea capului unui copil în scopul alungirii acestuia este, în ciuda stranietății sale, o practică străveche, întâlnită în multe culturi de pe tot globul. Exemple de ICM, denumită și „modificare craniană artificială”, au fost găsite pe fiecare continent și datează de mii de ani.

Cea mai veche referință scrisă despre deformarea craniană artificială vine de la poetul grec Hesiod, care a trăit în perioada 750 şi 650 î.Hr, deci acum aproape 3.000 de ani. În cartea sa de mitologie „The Catalogues of Women“, Hesiod face referire la un trib din Africa sau din India numit „Makrokephaloi“, care s-ar traduce prin „capetele mari“.

Iniţial, aplatizarea capului a fost introdusă ca o formă de a „distinge anumite grupuri de altele şi pentru a indica statutul social al indivizilor“.

În Europa, practica era răspândită în rândul triburilor care au emigrat din regiunea Caucazului în Asia Centrală, precum hunii, sarmaţii, avarii sau alanii. În secolul al V-lea, ICM era o practică frecventă la multe popoare, de la francezi, la ruși și chiar vikingi.

În ziua de azi, tradiţia încă este urmată în Polinezia (deşi în cazuri rare), aşa cum o face şi tribul Mangbetu din Congo. În Vanuatu, forma alungită a craniului este asociată cu eroii renumiţi şi cu religia, fiind considerată și semn de înțelepciune.

Și în Japonia, specialiștii bănuiau de mai multă vreme că populația Hirota, ce a trăit pe insula Tanegashima între secolele III-VII d.Hr, folosea aceeași tehnică de alungire a craniilor nou-născuților.

Ce se întâmpla cu craniile lor, descoperirea neobișnuită a cercetătorilor

O echipă de antropologi biologici și arheologi de la Universitatea Kyushu și de la Universitatea din Montana au publicat un studiu în PLOS ONE, prin care confirmă mai vechea bănuială.

Mai mult, studiul nu a găsit diferențe semnificative în ceea ce privește modificarea craniană între sexe, indicând faptul că atât bărbații, cât și femelele au practicat modificarea craniană intenționată.

„O locație din Japonia care a fost mult timp asociată cu deformarea craniană este situl Hirota de pe insula japoneză. din Tanegashima, în prefectura Kagoshima.

Acesta este un loc de înmormântare la scară largă al poporului Hirota care a trăit acolo la sfârșitul perioadei Yayoi, în jurul secolului al III-lea d.Hr., până la perioada Kofun, între secolele V și VII d.Hr.,” a explicat Noriko Seguchi de la Facultatea de Studii Sociale și Culturale a Universității Kyushu, care a condus studiul.

„Acest sit a fost excavat din 1957 până în 1959 și din nou din 2005 până în 2006. De la săpătura inițială, am găsit rămășițe cu deformații craniene caracterizate printr-un cap scurt și un spate aplatizat al craniului, în special osul occipital și părțile posterioare ale oaselor parietale”, a completat el.

Cu toate acestea, deși locul a oferit o oportunitate ideală de a studia fenomenul, a avut a rămas neclar dacă aceste modificări craniene au fost intenționate sau au fost pur și simplu rezultatul neintenționat al altor obiceiuri.

Pentru a efectua studiul, grupul de cercetare a folosit o abordare hibridă, utilizând imagini 2D pentru a analiza forma craniilor, precum și scanări 3D ale suprafeței lor.

Grupul a comparat, de asemenea, datele craniilor din alte situri arheologice din Japonia, cum ar fi poporul Doigahama Yayoi din Yamaguchi de vest și poporul Jomon din insula Kyushu, care au fost predecesorii vânătorilor-culegători ai poporului Yayoi. Împreună cu evaluarea vizuală a morfologiei craniului, echipa a adunat toate aceste date și a analizat static contururile și formele dintre cranii.

„Prezența unui spate aplatizat al craniului, caracterizat prin modificări ale osului occipital, împreună cu depresiuni în părți ale craniului care leagă oasele între ele, în special suturile sagitale și lambdoidale, a sugerat cu tărie modificarea craniană intenționată”, a mai spus Seguchi.

Motivațiile din spatele acestei practici rămân neclare, dar cercetătorii presupun ipoteza că oamenii Hirota și-au deformat craniul pentru a păstra identitatea grupului și, potențial, pentru a facilita deplasarea pe distanțe lungi pentru comerțul cu crustacee, așa cum este arată și dovezile arheologice găsite pe site.