Povestea tragică a românului care s-a incendiat: cine a fost eroul care s-a sinucis în semn de protest față de regimul comunist

Liviu Corneliu Babeș s-a născut pe 10 septembrie 1942, în Brașov și a fost un electrician la Trustul de Prefabricate și un pictor amator talentat din Brașov. Românul martir s-a sinucid, în semn de protest față de regimul comunist.

Brașoveanul s-a autoincendiat la 2 martie 1989, pe pârtia de schi Bradu din Poiana Brașov, în semn de protest față de regimul comunist din România. El a lăsat în urma lui o pancartă cu un mesaj greu de înțeles pentru cei mai mulți: „Stop Mörder! Brașov = Auschwitz”.

A fost dus la Spitalul Județean din Brașov, unde a murit după câteva ore. Autoritățile nu i-au ridicat nici până astăzi vreun monument (în afară de o mică placă comemorativă, care se află în Poiana Brașov.

Prin Legea nr. 93 din 3 iunie 1997, Liviu Cornel Babeș a fost declarat erou-martir. În prezent, o stradă din Brașov poartă numele lui Liviu Cornel Babeș. În data de 2 martie 2007, în memoria martirului a fost dezvelită o placă de bronz comemorativă pe soclu, în curtea Bisericii din Poiana Brașov.

Sinuciderea sa a fost un semnal de alarmă, un protest faţă de regimul comunist şi faţă de măsurile luate la Braşov de conducerea ţării de atunci după revolta anticomunistă din 15 noiembrie 1987 a muncitorilor de la uzina de autocamioane.

„În 2 martie 1989, Poiana Braşov a devenit martora unui extraordinar gest de protest, care părea imposibil în acei ultimi ani ai descompunerii comunismului din România. (…) Acestui om îi datorăm un gest de mare demnitate: curajul de a spune lumii întregi că toată propaganda regimului comunist din România era mincinoasă. (…) Martirul lui Liviu Babeş a avut loc simetric, între două mari momente ale adevărului asumate de braşoveni şi naţiunea noastră, Revolta de la 15 Noiembrie 1987 şi Revoluţia Română din Decembrie 1989 – a constituit elementul lor de legatură (…)”, se menţiona într-un comunicat de presă din 2 martie 2011 al Asociaţiei Luptătorilor, Răniţilor şi Urmaşii Eroilor „Braşov Decembrie 1989”, conform Agerpres.

Liviu Cornel Babeș, eroul martir al României

Așadar, la doar 47 de ani, Liviu Cornel Babeș a devenit un martir, iar la înmormântarea care a avut loc la Cimitirul municipal din localitate au participat sute de braşoveni, veniţi acolo voluntar, după ce auziseră „pe la colţuri” despre tragedia concitadinului lor.

La acea vreme, în lume, Radio Euro­pa Liberă a răspândit ştirea, prin vocea redacto­rului Neculai Constantin Munteanu, dar vestea a fost dată mai departe și de turiştii străini aflaţi atunci în staţiune.

În aprilie 1989, ziarul „The Free Romanian”, condus de Ion Raţiu, publica povestea tragicului eveniment.

Va rămâne în memoria colectivă ca un iubitor de artă, pictură, făcea grafuri și era și sculptor. Dar, mai ales, ca un erou care și-a sacrificat propria viață pentru convingerile sale.

Desigur, în acea perioadă nefastă pentru țara noastră, cazul Babeş a fost instrumentat discret de Securitate. Foştii prieteni de familie, de teama Securităţii, au rupt legătura cu familia Babeş.

„Din martie ’89, ni­meni nu a mai vorbit cu mine. De fri­că, prietenii nu mă mai căutau. Mi-au şi spus că nu vor să ne mai vedem pen­tru că le este frică. Asta e! Totuşi, la ser­viciu nu am avut probleme. Toţi au tăcut”, a povestit soția sa, Etelka Babeș, văduva unui erou.

“Doar fratele lui l-a văzut, dar n-a vrut niciodată să-mi povestească despre asta. Nici el n-a mai fost acelaşi după întâmplarea din 1989, s-a îmbolnăvit şi a murit prin 2004”, a mai declarat văduva lui Babeş.

A lăsat în urmă o soție și o fiică îndurerate, însă va rămâne un erou pentru o țară întreagă, demonstrând un act de curaj rar întâlnit.

Pe placa omagială ridicată în cinstea lui Babeş în curtea bisericii din Poiana Braşov scrie, atât în română, cât şi în engleză: “A binemeritat de la Patrie. Acest om s-a autoincendiat pentru a protesta şi pentru a atrage atenţia oamenilor de pretutindeni că România era un uriaş lagăr de concentrare. (…) El este torţa care a întunecat torţionarii, el este fitilul care a luat foc la 2 martie 1989, pregătind marea explozie populară din decembrie 1989” (“Martirul” – M. Breciu).