Povestea nespusă a răsturnării lui Ceaușescu de către Ion Iliescu. ”Aveam unele conexiuni cu anumiți oameni, chiar cu doi generali”

Povestea nespusă a răsturnării lui Nicolae Ceaușescu de către Ion Iliescu a ieșit la iveală la mult timp de la Revoluția din decembrie 1989. Primul președinte al României după căderea regimului comunist a povestit într-un interviu pentru BBC unele detalii ale evenimentului ce a marcat istoria țării.

Ion Iliescu, despre răsturnarea lui Nicolae Ceaușescu

Ion Iliescu a povestit în cadrul interviului acordat pentru BBC că la începutul anilor 1980 a avut câteva întâlniri, într-un grup de trei-patru persoane, în cadrul cărora a discutat despre eventuale posibilități de a-l răsturnă pe Nicolae Ceaușescu de la putere.

„Dar am fost descoperiți de Securitate și unul cate unul am fost izolați. Unul a murit, altul a început să fie supravegheat, eu m-am aflat tot timpul sub supravegherea Securității, un altul a fost luat din București și trimis la Focșani și așa mai departe. Deci grupul că atare a fost desființat.

Dar au existat și alte tentative. Oameni obișnuiți care au inițiat anumite acțiuni, dar fară nici un rezultat. Singura cale care a fost posibila în Romania a fost aceasta revolta populara”, a spus fostul președinte al României.

Iliescu se consideră nevinovat pentru decesele de la Revoluție

Iliescu a subliniat atunci faptul că se consideră nevinovat pentru cei care au murit la Revoluție. Fostul președinte a spus că a fost o țintă în acele zile și nu organizatorul evenimentului sângeros.

„Dacă cineva ar încerca să mă închidă, ar provoca un protest general în întreaga țară”, a adăugat fostul președinte al României în interviul acordat pentru BBC la 20 de ani de la Revoluție.

La întrebarea „Cine a tras la Revoluție?”, răspunsul lui Ion Iliescu a fost: „Este o problemă majoră pentru noi toți. Cine a început? Părerea noastră este că niște oameni loiali lui Ceaușescu au vrut să stopeze încercarea de alcătuire a unei noi structuri a puterii. Era un număr mic de profesioniști pentru că au stârnit această reacție în lanț, mulți oameni au primit arme, nu era vorba numai de soldați, ci și de oameni obișnuiți.

Cei care au intrat în Comitetul Central au primit arme și au început… De aici și suspiciunea generală cine sunt teroriștii?”. Pentru că se spunea că niste teroriști acționează împotrivă Revoluției, iar suspiciunea era generala: militarii s-au împuscat intre ei, civilii la fel”.

Iliescu, despre ascensiunea sa la putere

De asemenea, întrebat de britanicii de la BBC despre cum a avut loc ascensiunea sa la putere după anul 1989, Ion Iliescu a spus că l-a ajutat faptul că era cunoscut ca fiind cel pe care Nicolae Ceaușescu l-a expulzat de la conducerea partidului încă din anul 1971 și că astfel exista o anumită simpatie pentru el în diferite cercuri.

„Erau oameni care lucraseră cu mine în anii studenției, apoi în mișcarea de tineret, apoi în alte puncte ale administrației tarii în care am lucrat, în diferite județe în care am lucrat. Eram cunoscut în țară, iar acesta este primul aspect. Un alt aspect era că aveam unele conexiuni cu anumiți oameni, chiar cu doi generali.

Unul dintre ei era un fost ministru al Apărării, iar celălalt era șeful Marelui Stat Major. Au fost niște discuții, dar fostul ministru al Apărării de care vorbesc a murit în 1987, bolnav de cancer. Deci nimic concret nu s-a finalizat că idee.”, a mai spus Ion Iliescu.

Iliescu, cercetat pentru crime împotriva umanității

Un document descoperit în arhiva Ministerului de Afaceri Externe polonez a arătat că, la data de 23 decembrie 1989, Ion Iliescu și Silviu Brucan au rugat Rusia, prin intermediul ambasadei, să trimită un ajutor militar „pentru că singuri nu se pot descurca”, conform formulării din document. Răspunsul URSS a fost că „sunt gata să trimită orice fel de ajutor cu excepția intervenției trupelor”.

Însă, conform generalului Dan Voinea, procurorul militar care a instrumentat inițial dosarul Revoluției din 1989, Ion Iliescu nu a putut fi acuzat de înaltă trădare după ce a cerut fostei Uniuni Sovietice să intervină militar în România.

Motivul este că, pe atunci, România încă mai făcea parte din Tratatul de la Varșovia, din care a ieșit abia în ianuarie 1990. Alianța militară permitea oricărei țări membre să intervină atunci când se considera că un stat partener se află în pericol, la fel ca în cazul NATO.

În cele din urmă, Ion Iliescu a fost trimis în judecată în dosarul Revoluției din 1989 sub acuzația de infracțiuni contra umanității, la fel ca și fostul vicepremier Gelu Voican Voiculescu și generalul Iosif Rus, fost comandant al Aviației Militare.

Instanța supremă a hotărât în luna februarie a acestui an să trimită dosarul Revoluției către Curtea de Apel București, motivând că ar fi de competența acesteia, întrucât în acea perioadă Ion Iliescu nu era președinte al României.

„În concret, s-a constatat că în perioada 22 decembrie 1989 orele 16.00 – 30 decembrie 1989, unul dintre inculpați nu a deținut funcția de șef al Guvernului României, ci pe aceea de membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale şi, ulterior, de președinte al aceluiași organism, iar un alt inculpat, în perioada 22 decembrie 1989 orele 16.00 – 27 decembrie 1989, nu a deținut funcțiile de membru al Guvernului României, respectiv de viceprim-ministru, ci pe aceea de membru al Consiliului Frontului Salvării Naționale, organ central de putere distinct de instituția Guvernului României.

În consecință, față de funcțiile deținute de inculpați în perioadele menționate, în raport cu dispozițiile Codului de procedură penală care reglementează competenţa după calitatea persoanei, a fost stabilită în favoarea Curţii de Apel Bucureşti competenţa de soluționarea a cauzei în primă instanță”, a anunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, referindu-se la Ion Iliescu și la Gelu Voican Voiculescu.