Populație dispărută, redescoperită de cercetători. Unde trăiește, care este legătura cu limba vorbită
O populație dispărută a fost redescoperită de cercetători în sudul Africii. Această regiune posedă, probabil, cea mai mare diversitate genetică umană, iar un studiu recent a arătat că oamenii și-au menținut identitatea genetică chiar și în condițiile în care limba nativă pe care o vorbeau a „murit”.
O populație dispărută a fost redescoperită de cercetători
Este un tipar comun faptul că diversitatea genetică este cea mai mare în zonele de origine ale speciilor. Astfel, antropologii știu că oamenii au apărut și evoluat în Africa, chiar și în lipsa fosilelor, dată fiind dimensiunea uriașă a diversității genetice de aici.
Cel mai bun, dar și dramatic exemplu se poate observa printre locuitorii deșerturilor Kalahari și Namib, din sud-estul continentului african.
Deșertul Namib este un lung și îngust pustiu ce se întinde pe coasta Namibiei și părți din Angola și Africa de Sud.
Desele războaie locale au perturbat partea nordică a acestuia pentru lungi perioade de timp și au îngreunat posibilitatea studierii diversității genetice din această zonă.
Stabilizarea regiunii a permis unor reprezentanți ai TwinLab portughezo-angolez să umple unele dintre aceste goluri, identificând tipare la oamenii preistorici care au trăit aici, studiind populații actuale și descoperind inclusiv populații dispărute sau despre care se credea că au dispărut.
Singurele două vorbitoare ale limbii Kwadi, folosită de populația Kwepe, considerată dispărută până acum
În ce regiune trăiește
„Am putut localiza grupuri despre care se credea că ar fi dispărut cu mai mult de 50 de ani în urmă”, a spus Dr. Jorge Rocha, de la Universitatea din Porto, într-o declarație.
Una dintre acestea este populația Kwepe, ce obișnuia să vorbească Kwadi, o limbă a cărei dispariție s-a crezut că marcat și separarea respectivei populații de vecinii lor.
„Kwadi a fost o limbă importantă ce împărțea o origine comună cu limbile Khoe vorbite de vânători și păstori de-a lungul sudului Africii”, a declarat și Dr Ann-Maria Fehn, de la Centrul de Investigație a Biodiversității.
Ca parte a proiectului,, echipa a descoperit două femei ce-și aminteau o bună parte din limba lor nativă, Kwadi, și care trăiau lângă gura de vărsare a râului Kuroka, pe care Fehn a putut să le intervieveze.
Folosind o combinație de genetică și analiză lingvistică, cercetătorii au investigat relațiile dintre locuitorii zonei angoleze a deșertului Namib.
Ei au descoperit că cea mai mare diferență genetică se înregistrează între populațiile cu stiluri de viață total diferite – fermieri versus păstori versus vânătorii-culegătorii tradiționali, de exemplu.
Deși limba Kwadi aproape a dispărut, echipa a mai descoperit că descendentele celor care o vorbeau și-au păstrat identitatea genetică distinctă ce duce mult în urmă, înapoi la vremurile dinainte de cele în care fermierii vorbitori de Bantu s-au așezat în zonă.
Câți vorbitori ai limbii vorbite de populația dispărută mai există
Deșertul Namib din zona Angolei și din nordul Namibiei sunt singurele regiuni unde această moștenire genetică a supraviețuit.
Studiul a permis cercetătorilor să refacă migrațiile populațiilor din regiune. Vorbitorii de Kwoe-Kwadi s-a împrăștiat de-al lungul zonei acum circa 2.000 de ani, venind cel mai probabil din Tanzania de azi.
Acest lucru îi face să fie „nou-veniți” în comparație cu primii locuitori ai regiunii, care vorbeau limba Khoe și este posibil să fi trăit aici de sute de mii de ani.
De asemenea, vorbitorii de Bantu au sosit în zonă cu 200-500 de ani mai târziu dinspre Africa Centrală și de Vest.
Vorbitorii de Khoe au supraviețuit aici și împart aceeași moștenire cu populațiile din deșertul Kalahari, mult mai dificil de studiat , în timp ce vorbitorii de Bantu s-au diferențiat mult mai puțin de restul umanității.
Populația ce vorbea cândva Kwadi, înainte să adopte limba Bantu în ultimele decenii, sunt piesa lipsă identificată de acest studiu din puzzle-ul umanității.