Originile Stonehenge, contestate de oamenii de știință: misterul se adâncește și mai mult

Aflați în Câmpia Salisbury din Wiltshire, Anglia, monoliții din centrul minunăției antice care poartă numele de Stonehenge fac ecoul unei epoci pe care omenirea a uitat-o, se pare.

Multă vreme s-a crezut că Stonehenge ar fi fost, demult, un calendar. Totuși, noi teorii vin să contrazică această ipoteză.

Mai mulți oameni de știință sunt de părere că designul Stonehenge înseamnă mai mult decât o reverență simbolică față de trecerea zilelor și durata acestora, fiind, mai degrabă, un „calculator neolitic”, însărcinat cu împărțirea anului în jurul unor evenimente anume.

Anul trecut, arheologul de la Universitatea Bournemouth, Tim Darvill, și-a publicat teoria potrivit căreia monumentul ar fi funcționat ca un fel de „calendar perpetuu”, unul bazat pe un an solar echivalent cu 365,25 zile.

Cu toate astea, matematicianul Giulio Magli de la Universitatea Politehnică din Milano și astronomul Juan Antonio Belmonte de la Institutul de Astrofizică din Insulele Canare, Spania, au contracarat afirmația lui Darvill, declarând că se bazează pe „o serie de interpretări forțate, numerologie și analogii nesusținute”.

Teorii nenumărate cu privire la motivul pentru care s-a construit complexul Stonehenge

Ceea ce credem ca fiind Stonehenge ar fi, într-adevăr, doar o mică parte din arheologia totală a sitului. Cu mult înainte ca celebrele pietre să fie puse la locul lor, acesta ar fi putut să fie un cimitir pentru anumite culturi.

În jurul anului 3.000 î.e.n., de-a lungul multor generații, o serie de construcții ar fi transformat treptat câmpia, prin construirea unei movile. În ecuație ar fi intervenit și o serie de pietre aduse dintr-un sit aflat la 230 de kilometri distanță.

În jurul și în interiorul acestora, o serie de așa-numiți megaliți sarsen ar fi fost, probabil, târâți dintr-o carieră aflată la 25 de kilometri spre nord, formând un cerc exterior uriaș cu două structuri „pocoavă”, în centru.

Având în vedere că aceste pietre sarsen proveneau toate din aceeași sursă, este probabil că au fost puse împreună în același timp, funcționând, astfel, ca o singură unitate.

În ceea ce privește originile egiptene ale calendarului, speculația ar avea nevoie de dovezi destul de convingătoare, potrivit lui Magli și Belmonte.

Egiptenii nu ar fi construit nimic care ar putea marca zilele cu o asemenea precizie, până la urmă, și „nici măcar nu s-au gândit cum să contabilizeze un an bisect timp de cel puțin încă 2.000 de ani”, potrivit celor doi.

După cum concluzionează Magli și Belmonte, „Stonehenge nu este, evident, un astfel de dispozitiv”.