Motivul bizar pentru care oamenii de știință au băgat un pește mort într-un aparat RMN. Ce au descoperit

Experții au făcut tot felul de lucruri ciudate în numele științei. Din fericire, evenimentele din această poveste sunt puțin mai puțin drastice decât acea dată când un cercetător le-a dat păsărilor orez pentru a vedea dacă vor exploda, sau când descoperitorul LSD-ului a luat o doză destul de mare pentru a o testa. Dar când un cercetător a intrat în magazinul local pentru a cumpăra un somon Atlantic mare, cu intenția de a efectua scanări complexe ale creierului asupra defunctului, cine ar fi putut să știe că acest lucru va deveni o parte cheie a unei dezbateri științifice foarte importante?

O nouă perspectivă asupra creierului

Imagistica prin rezonanță magnetică funcțională, sau RMN este o tehnică ce a deschis o lume întreagă de posibilități în cercetarea creierului. Dezvoltată în anii 1990, permite oamenilor de știință să măsoare oxigenarea sângelui în diferite părți ale creierului în timp ce o persoană efectuează o sarcină sau este în altfel expusă la un fel de stimul.

Teoria din spatele acesteia este că zonele creierului cu niveluri mai mari de activitate vor avea o cerere mai mare de oxigen, iar astfel va curge mai mult sânge către aceste zone.

Deci, stai într-un tub mare cam o oră, apeși câteva butoane și asculți vocea liniștitoare a cercetătorului prin sistemul de comunicare în timp ce încerci din disperare să nu îți miști capul, și gata: oamenii de știință au acum o hartă tridimensională a creierului tău, colorată pentru a arăta unde neuronii tăi au fost cei mai activi.

Deoarece tehnica este neinvazivă și sigură pentru majoritatea oamenilor, a devenit un element de bază al cercetării neuroștiințifice.

Dar a existat o problemă.

Problema comparațiilor multiple

Oamenii de știință nu scanează creierele oamenilor doar pentru distracție – încearcă să răspundă la o întrebare, iar pentru asta trebuie să efectuezi o analiză statistică. Dacă ai suficiente date și le treci prin suficiente teste statistice, șansa aleatorie dictează că în cele din urmă vei găsi rezultatul pe care îl cauți. Dar cum limitezi riscul ca rezultatul să fie un fals pozitiv?

Statisticienii au venit cu mai multe metode diferite pentru asta, care sunt cunoscute colectiv sub denumirea de corecție pentru comparații multiple, scrie iflscience.

Ceea ce a început să îl îngrijoreze pe autorul principal al studiului, Craig Bennett, și catalizatorul întregului scandal cu somonul, a fost că nimeni nu părea să fie de acord dacă și cum corecția pentru comparații multiple ar putea fi aplicată cel mai bine studiilor.

„Ar trebui să scanăm un pește întreg”

Bennett detaliază cum a ajuns scanarea somonului într-o postare pe blog, explicând că în calitate de student absolvent la Dartmouth, el și unii colegi doreau să găsească obiecte interesante pentru a testa noile protocoale pe care le dezvoltau.

Au început cu un dovleac, apoi au sărit direct la animale moarte cu o pasăre, înainte să decidă cu adevărat să crească nivelul, un membru al echipei declarând: „Ar trebui să scanăm un pește întreg.”

„Am cumpărat somonul din magazinul nostru local într-o dimineață timpurie de sâmbătă, în primăvara anului 2005”, scrie Bennett.

„Vânzătorul din spatele tejghelei a fost un pic șocat să vândă un somon Atlantic întreg la 6:30 dimineața, mai ales când i-am spus ce se va întâmpla cu el.”

Somonul nefericit a fost scanat, în timp ce i s-a cerut să efectueze o sarcină care implică determinarea emoțiilor într-o serie de imagini ale fețelor umane. După ce a fost inadecvat la această sarcină, din cauza faptului că era un somon și, de asemenea, mort, a fost ulterior consumat, datele fiind arhivate pentru o altă zi.

Ce au descoperit

Aceasta a venit în 2008, când o conversație despre problema corecției pentru comparații multiple l-a determinat pe Bennett să se uite din nou la scanările somonului.

„Am rulat datele despre pește prin conductele mele [statistice] de procesare și nu puteam să cred ce am văzut”, scrie Bennett. „Desigur, au fost câteva rezultate false pozitive. […] Mai degrabă ne-a uimit unde au avut loc aceste rezultate false pozitive. Un grup de trei voxeluri semnificative [puncte de date] erau aranjate împreună chiar de-a lungul liniei mediane a creierului somonului.”

Ei bine, conform datelor la care se uita Bennett, somonul se gândea efectiv la acele imagini.

Bennett și colegii săi nu au publicat imediat constatările lor, dar după multe discuții cu privire importanța potențială a acestei povești în cadrul dezbaterii mai largi cu privire la corecția pentru comparații multiple, au prezentat lucrarea sub forma unui poster la o conferință – cu toate că, așa cum notează Bennett, „aproape toată lumea a crezut că este o glumă.”