„Marea Demisie”: de ce demisionează angajații, cum regretă ulterior
Milioane de angajați au demisionat în ultimii ani. Într-un fel, demisia a devenit la modă, deși nu este neapărat un lucru bun.
Când profesorul de comportament organizațional Anthony Klotz a inventat termenul „Marea Demisie” în 2021, a vrut doar să comenteze o tendință. Acum, Klotz se întreabă dacă a creat, într-o oarecare măsură, un trend sau o profeție care se împlinește.
Demisia a devenit virală – atât online, cât și în viața reală. În SUA, de exemplu, datele din ianuarie ale Biroului de Statistică a Muncii din SUA au arătat că aproape 49 de milioane de lucrători și-au părăsit locul de muncă în 2021, iar peste 50 de milioane de lucrători au demisionat în 2022.
Cum a ajuns la modă să-ți dai demisia
Mai mult, unele sondaje arată că mulți dintre cei care nu și-au părăsit slujba încă se gândesc la asta: conform datelor LinkedIn dintr-un sondaj de 2.000 de angajați, aproape trei sferturi din generația Z și două treimi din mileniali se gândesc să renunțe anul acesta la job. Generațiile mai în vârstă se gândesc, de asemenea, la demisie, inclusiv 55% din generația X și o treime dintre baby boomers.
Și, în timp ce lucrătorii care pleacă invocă o mulțime de motive pentru asta – dorința de mai multă flexibilitate, bani, beneficii sau de a părăsi cultura proastă a companiei – există și ideea că renunțarea naște renunțarea. Cercetătorii au inventat un efect numit contagiune a cifrei de afaceri, pentru a descrie un fenomen în care odată ce o persoană demisionează, probabilitatea ca colegii săi să urmeze exemplul crește – conform unui raport, cu până la 25%. Cu numărul demisiilor dominând titlurile, spune Klotz, efectul s-a răspândit rapid pe piața muncii.
Dar nu totul este roz și frumos, mulți angajați care demisionează regretând acest lucru. Modernitatea demisionării poate umbri faptul că părăsirea unui loc de muncă este greu pentru mulți oameni.
De exemplu, Klotz spune că unul dintre dezavantajele modului în care a devenit publică demisia este că oamenii au sentimentul că aceasta este o decizie destul de rapidă și ușoară. Acest lucru i-ar putea determina să renunțe, mai degrabă decât să facă o alegere măsurată. Dacă toată lumea o face, pare ușor de făcut, spune Klotz, „când, desigur, este una dintre cele mai mari decizii de carieră pe care le poți lua”.
Caitlin Porter, profesor asistent de management la Universitatea din Memphis, SUA, și co-autor al unei cercetări recente privind contagiunea cifrei de afaceri, subliniază că discursul despre tendința de renunțare rareori vorbește despre cât de complicată este, de fapt: „Știi cum este să renunți la un angajator? Dacă locuiești într-o zonă metropolitană, poate că există un alt angajator la care ai putea să te duci, dar dacă nu, poate chiar trebuie să îți muți familia”.
Nici să începi un nou rol nu este simplu. „De multe ori este nevoie de cel puțin șase luni până la un an pentru a ajunge la viteza și a construi relații de care aveți nevoie pentru a fi eficient în acel rol”, continuă Porter. „Toată viața ta este perturbată. Când ai început un nou loc de muncă, este unul dintre cele mai stresante momente. E atât de multă muncă. E așa de greu”.