Hăituit de comuniști, unul dintre cei mai apreciați cântăreți români, fuge din țară la 70 de ani. Povestea lui Gheorghe Ionescu Gion

Gheorghe Ionescu, cunoscut sub numele de Gion, s-a născut pe 23 februarie 1909 în București și a încetat din viață pe 17 octombrie 1999 în New York. A fost un renumit cântăreț român de muzică ușoară, cunoscut pentru succesul său în perioada interbelică, în București.

A fost al doilea copil din familia lui Ioan și Mariei Ionescu, având două surori mai mari, Elena și Ecaterina.

Familia locuia într-o casă pe dealul Spirii din București, construită chiar de tatăl său.

Familia l-a vrut medic, dar pasiunea lui Gion pentru muzică a fost mai puternică

Deși familia a dorit ca Gion să urmeze studii medicale, pasiunea sa pentru muzică a fost mai puternică. După ce a leșinat la prima autopsie pe care a participat, a renunțat la medicină și și-a vândut cărțile pentru a-și cumpăra un set de tobe și un frac. A debutat în muzică într-un bar de noapte numit Răcarul.

Mama sa, Maria, a aflat de la prieteni despre acest lucru și a avut o reacție puternică când l-a văzut pe fiul ei pe scenă. În acele vremuri, cariera de cântăreț nu era privită cu ochi buni în unele cercuri, dar Gion a continuat să-și urmeze pasiunea.

Cu timpul, Gion a devenit din ce în ce mai cunoscut. În anii ’30, o reclamă îl numea „Cel mai bun Diseur Gion, Pe cele mai bune plăci, Odeon”.

A fost solist la bomboneria Zamfirescu, din București, și a colaborat cu diferite formații muzicale, precum orchestra de jazz Ghinda. A participat la evenimente alături de orchestra compozitorului Elly Roman la Cazinoul din Sinaia, cât și cu Carmen Silva la Eforie.

Instrumentele preferate ale lui Gion erau vioara și contrabasul, dar vocea sa a fost adevăratul său talent.

A realizat înregistrări de succes în Germania și Suedia, care i-au adus popularitate și venituri semnificative în perioada premergătoare războiului.

Unul dintre cântecele care l-a consacrat a fost Vecina mea de vis-à-vis, care avea o semnificație specială pentru el.

Majoritatea pieselor interpretate de Gion erau tangouri, pentru că aceasta era moda și preferința publicului din acea perioadă.

Printre cele mai cunoscute melodii ale sale se numără Adio, doamnă!, Nopți de argint, Niura, Beau! și multe altele. Interpretarea sa a piesei Adio, Doamnă! încă stârnește emoție și astăzi.

După perioada de succes din anii ’30, viața lui Gion a suferit schimbări semnificative odată cu intrarea României în război și preluarea puterii de către comuniști.

Gion, care avea legături în cercuri înalte și chiar în Casa Regală, a fost arestat în 1949 și închis în lagărele de muncă ale regimului comunist. În aceste condiții dure, el a supraviețuit cu greu, de vreme ce mulți deținuți politici au murit în acele lagăre.

După ce a fost eliberat din detenție, în 1955, Gion și-a continuat cariera muzicală, cântând în restaurante din București și pe Litoralul românesc între anii 1960 și 1978.

A fugit din țară pentru a le oferi copiilor săi o viață mai bună

În 1979, la vârsta de 70 de ani, Gion a luat decizia de a căuta o viață mai bună pentru el și familia sa în Statele Unite ale Americii. Împreună cu soția sa, au plecat într-o excursie pe Dunăre, spre Viena.

Gion era conștient că, în calitate de deținut politic, șansele de a obține o viză de turist pentru SUA erau mici, dar a decis să încerce. Cu surprindere, pașaportul i-a fost aprobat, dar vestea a fost atât de copleșitoare încât Gion a suferit o comoție cerebrală.

Cu toate acestea, și-a revenit destul de repede și a pornit spre Viena, cântând chiar și pe vaporul care i-a adus libertatea.

Atât prietenii, cât și necunoscuții l-au ajutat să călătorească spre New York. În 1981, familia sa s-a reunit în Statele Unite ale Americii, odată cu sosirea copiilor săi.

La New York, Gion a continuat să cânte în câteva restaurante românești, chiar dacă avea o vârstă înaintată. A trăit în cartierul Manhattan, aproape de celebrele Carnegie Hall și Lincoln Center.