Domesticirea animalelor ne-a ajutat, dar ne-a creat și probleme. Care sunt consecințele directe ale acestei activități umane

Civilizația umană, așa cum o cunoaștem, nu ar exista fără animalele domestice. Cu toate acestea, se pare că nici multe dintre bolile majore din istoria umană nu ar exista.

Pentru prima dată, oamenii de știință au descoperit că domesticirea și creșterea animalelor au coincis cu apariția bolilor transmise de animale, cum ar fi ciuma (Yersinia pestis) și febra recurentă transmisă de păduchi.

Vezi și: 10 lucruri mai puțin cunoscute despre găini

Ce susțin oamenii de știință

Arheologii suspectează de mult timp că, pe măsură ce vânătorii-culegători nomazi din Eurasia au început să se așeze în comunități mari de tip pastoral acum aproximativ 12.000 de ani, riscul ca agenții patogeni să treacă de la animale la oameni a crescut.

Prin analizarea a 405 miliarde de secvențe de ADN colectate din 1.313 rămășițe umane antice din Eurasia, o echipă internațională de cercetători condusă de geogenetistul Martin Sikora de la Universitatea din Copenhaga a identificat numeroase gene aparținând microbilor.

Rezultatele echipei nu au fost încă supuse evaluării prin revizuirea de către specialiști, dar conform a ceea ce se crede, o parte semnificativă a acestor microbi proveneau din surse externe, precum animalele.

Creșterea numărului de boli zoonotice nu este cauzat doar de interacțiunilor directe dintre oameni și animale, ci ar putea să provină și din faptul că, odată cu creșterea densității populației umane, igiena a scăzut, iar dăunători precum rozătoarele, puricii, păduchii și căpușele au crescut din punct de vedere numeric.

Vezi și: Ce este porcul mistreț hibrid. Cum a apărut, de ce reprezintă un pericol

Cum s-au deplasat bolile pe continent

Societățile timpurii din stepele eurasiatice care au fost expuse la agenți patogeni zoonotici înaintea altora ar putea să fi avut un mare avantaj.

Aceste comunități pastorale nu numai că aveau acces la surse regulate de carne și lactate, dar corpurile lor au avut timp să se adapteze la noii agenți patogeni ai animalelor.

Sikora și colegii săi au descoperit o creștere semnificativă a ratelor de detectare a ADN-ului microbial zoonotic în rămășițele umane din Eurasia, în jurul anului 5.000 î.e.n.

Acest lucru sugerează că atunci când populațiile pastorale din stepă s-au deplasat în regiuni noi în acea perioadă, aducând cu ele cunoștințele despre agricultură, au adus și bolile zoonotice.

„Este posibil ca agricultorii de stepă, datorită expunerii continue pe termen lung la animale, să fi dezvoltat o anumită imunitate la anumite zoonoze și că dispersiile lor au purtat aceste boli către vest și est”, presupun autorii.

„Prin urmare, tulburările genetice din Europa ar fi putut fi facilitate de valuri epidemice de boli zoonotice care au străbătut continentul”, au mai sugerat ei.

Vezi și: Animalul rar din România care este periculos pentru oameni