Un capitol deosebit de semnificativ în memoriile lui Lev Tolstoi se referă la trecerea sa prin România în timpul marelui Război ruso-turc, iar părerile sale despre capitala țării noastre sunt cu adevărat fascinante, după cum vei afla în cele ce urmează.
Lev Tolstoi – pictură
În acele epoci tumultuoase, armatele rusești au traversat Principatele Române, iar Lev Tolstoi și-a descris experiențele în detaliu în scrisorile pe care le-a adresat mătușii sale, Tatiana Alexandrovna Jergolskaia.
În ianuarie 1854, Lev Tolstoi a fost numit ofițer de artilerie și a fost trimis să se alăture armatelor rusești de pe malurile Dunării.
La începutul lunii martie a anului 1854, el a ajuns în București, unde era amplasat marele cartier general al armatei, și a scris patru scrisori către mătușa sa, descriindu-i impresiile și experiențele sale din țara noastră.
În aceste scrisori, Tolstoi și-a exprimat uimirea cu privire la starea deplorabilă a drumurilor, care erau aproape impracticabile, conform spuselor sale.
De asemenea, a fost surprins să constate că în București nu a întâlnit pe nimeni care să vorbească limba rusă.
„Încă nu m-am recules după atâta drum, dar ceea ce pot spune e că acest oraş (Bucureştii) este un oraş mare, minunat şi frumos.
Am făcut cunoştinţe cu diferite persoane, am vizitat opera italiană, teatrul francez şi pe cei doi tineri Gortolakof, care sunt foarte drăguţi şi simpatici şi toate acestea mi-au făcut o deosebită impresiune.
Ieri am aflat că nu voi rămânea ataşat pe lângă principe, ci va trebui să plec la bateria mea din Olteniţa”, scria acesta, într-una dintre scrisori, despre viața din București.
„Pe când tu mă întrebi amănunte despre război, eu nici n-am mirosit încă praful de puşcă al turcilor şi trăiesc foarte liniştit în Bucureşti, mă plimb, ascult muzică şi mănânc îngheţată.
Cu excepţia celor două săptămâni petrecute la Olteniţa, unde am stat la bateria mea, şi a unei săptămâni în care timp am fost ataşat pe lângă generalul Sersputowski, am străbătut Valahia şi Basarabia, dar şezând mai mult la Bucureşti, şi trebuie să mărturisesc sincer că viaţa ce o duc aici nu îmi prea place, fiindcă este cam destrăbălată, boemă şi, în afară de aceasta, extraordinar de scumpă”, nota, de asemenea, Lev Tolstoi.
Lev Tolstoi – fotografie de arhivă
Într-o altă scrisoare, Tolstoi a vorbit, de asemenea, despre starea sa de sănătate, care se înrăutățise în România. „Încep un nou caiet al jurnalului meu. Am ajuns, alaltăieri, în Bucureşti. Am fost fericit zilele acestea. Situaţia mea în armată e nesigură; sunt bolnav de o săptămână.
În timpul marşului de la Silistra la Moi, am mers la Bucureşti. Am jucat cărţi şi am fost nevoit să împrumut bani. Situaţie umilitoare pentru orişicine, dar, mai cu seamă, pentru mine.
Am întârziat operaţia până la sosirea mea în Bucureşti; aici o mai amân, căci caut o locuinţă şi un doctor. Trebue să mă caut”.
„Frumoasa fiică a proprietarului meu stă rezemată, ca şi mine, la fereastră. Pe stradă trece o caterinca-fanfară, iar după ce ultimele sunete ale unui vechi vals vienez au amuţit, ea se retrage repede de lângă fereastră şi suspină adânc.
O tristeţe plăcută mă cuprinde, surâd fără să vreau şi mult timp încă privesc la felinarul a cărui lumină este întunecată de ramurile unui copac zguduit de vânt
După convorbirea avută cu medicul meu, m-am lepădat de părerea stupidă şi nedreaptă pe care o aveam despre valahi, părere care este împărtăşită de toată armata şi care mi-a fost incurquée par les idiots, pe care i-am întâlnit până acum. Soarta acestui popor este ţesută din charme et de tristesse”, concluziona marele scriitor rus, la vremea respectivă.