De ce sunt românii săraci de tineri până la bătrânețe: cea mai mare greșeală se face la 30 de ani
Românii sunt oameni buni, primitori și cu frică de Dumnezeu, însă nu la fel de multe lucruri bune se pot spune despre noi când vine vorba despre situația materială.
Ai noștri au neșansa de a avea dificultăți economice de-a lungul întregii vieți. La tinerețe n-ai bani pentru că încă n-ai apucat să-i faci sau începi să-i cheltui pe necesități, iar la bătrânețe primești o pensie de mizerie ce nu-ți asigură nici măcar un nivel de trai modest.
Așa se face că ne-am obișnuit să ne zbatem o viață întreagă și tot să nu avem bani. Dar de ce?
Nu e ghinion, e lipsa educației financiare
Desigur că există multe greșeli pe care românii le pot face din lipsa educației financiare, dar poate cea mai importantă are loc în jurul vârstei de 30 de ani, când cea mai mare tentație a cuiva e să-și facă rate la bancă pentru casă.
Trebuie să ai casa ta, ți se spune dintotdeauna, de către părinții și bunicii care oricum în epoca în care au trăit nu aveau posibilitatea de a se dezvolta altfel, de a investi, de a fi independenți și de a câștiga mai mult. Primeai un salariu și aveai posibilități limitate de a-l cheltui, toată viața erai legat de un orășel și trebuia să ai casa ta. Dacă nu ți-o dădea statul pe o rată simbolică, o plăteai vreo 30 de ani, tot în condiții destul de avantajoase, ca să simți că ești și tu proprietar pe ceva.
Doar că vremurile s-au schimbat. La fel cum nu mai merg afacerile ce mergeau în anii 1990, așa nu mai sunt nici de actualitate sfaturile financiare după care se ghidau părinții și bunicii noștri în urmă cu 50 de ani.
Citește și Care e prețul „corect” pentru un apartament în România, în funcție de cât câștigi
Cum ar trebui să ne planificăm viața, de fapt
Desigur că e frumos gândul de a avea propria casă, a ți-o amenaja cum vrei și a fi sigur că la bătrânețe, când vei avea pensia mică, te vei bucura de un acoperiș deasupra capului. Toate aceste argumente sunt absolut valabile.
Dar la fel de adevărat e că împovărându-te de pe la 30 de ani cu o rată la o locuință, pentru următorii 30 de ani vei fi legat de această obligație, iar marea parte a veniturilor tale vor merge către bancă, anulându-ți posibilitatea de a-i investi și înmulți.
În mod normal, la 30 de ani ar trebui să fi început deja să investești, să ai câștiguri, randament, iar dacă aplici acest comportament 30 de ani, la 60 de ani vei avea posibilitatea să-ți cumperi casa în care să îmbătrânești cu banii jos, dar totodată să ai puse pe picioare niște investiții care continuă să-ți producă bani pasiv, fără să te duci la muncă zi de zi, fără să aștepți pensia aceea de la stat.
O rată la casă făcută din tinerețe îți va inhiba dorința de a te aventura, de a risca, de a experimenta. Te vei gândi că mai bine rămâi la jobul unde ești nefericit, decât să riști să-ți faci propria afacere, fiindcă poate vei da faliment și banca îți va lua casa, că nu vei mai avea salariu, nu vei mai putea plăti rata. E o existență toxică pe care oamenii n-o văd decât când se lovesc de momente grele, cum e cel din prezent, în care ratele pur și simplu au explodat din cauza dobânzilor, iar salariile lor sunt tot cam acelea.
Din păcate, unii mai au de acum încolo încă 15, 20 sau 30 de ani de nesiguranță lună de lună, de stres de a plăti banca, în loc să se concentreze pe a se dezvolta și a-și construi un sistem de investiții care să aducă în timp venituri pasive. De-abia apoi transformi acele venituri în achizițiile mult dorite.