Cum arată viața în Siria, după cutremurul care a făcut 17.000 de morți: „Localnicii sapă, civilii își folosesc camioanele, noi nu avem buldozere”

După ce au îndurat aproape 12 ani de război, familiile siriene nevoiașe se înghesuie acum să se încălzească, deoarece resursele se epuizează.

Wisam Afisa, în vârstă de 37 de ani, cu dublă cetățenie britanică și siriană, se plimbă de luni pe străzile din Alep în pijamale, cizme și o parka.

„Sunt norocos că am astea. Situația este catastrofală aici. Nu vă puteți imagina distrugerile”, spune el.

„Am văzut opt oameni scoși morți din dărâmături și niciunul scos în viață. Pe alții i-am auzit strigând după ajutor. Localnicii sapă, civilii își folosesc camioanele, noi nu avem buldozere, avem puțin combustibil. Preotul meu de la biserica ortodoxă și un prieten de familie sunt încă sub dărâmături.”

Afisa își vizita rudele din oraș împreună cu prietena sa atunci când a avut loc cutremurul de luni, ceea ce a determinat familia să fugă din casă.

În urma cutremurului, cel puțin 3.162 de morți au fost confirmați în Siria, în zonele controlate de guvern fiind raportate 1.262 de morți și 1.900 de morți în nord-vestul controlat de rebeli. Bilanțul combinat atât în Turcia, cât și în Siria se ridică acum la 17.176, iar experții spun că este posibil ca acesta să continue să crească.

„Casa tremura atât de tare încât nu puteam merge pe coridor. Am intrat în panică, eram îngroziți și ne-am așezat pe podea. Apoi am fugit afară, în pijamale”, spune Afisa.

„Apartamentul părinților mei se află la etajul patru al unei clădiri noi, care acum are fisuri. Am stat pe străzi toată noaptea după primul cutremur, în mașina tatălui meu, ploua și erau 2C. În curând vom rămâne fără combustibil.

„Este aproape complet distrusă”

Al doilea cutremur a avut loc când m-am întors pentru scurt timp înăuntru pentru a-mi lua pașaportul, după-amiaza. Mașina mea a fost avariată de resturile căzute. Nu avem adăpost și, ca majoritatea oamenilor, suntem pe străzi – părinții mei, unchii și familiile lor.

Unii oameni stau în biserici sau moschei care au fost deschise ca adăposturi. Mulți au ajuns în această parte a Alepului din cealaltă parte a orașului, care este aproape complet distrusă.”

Afisa spune că a reușit să își ia doar pașaportul și o geantă care conținea ceva bani, carduri bancare, încărcătoare și haine de iarnă din apartamentul în care se consideră că nu este sigur să se întoarcă.

„Aveam câteva haine în mașină pe care le-am dat unor străini, dar nu ne putem întoarce la casele noastre pentru mai multe provizii – s-ar putea prăbuși. Încă mai sunt replici, am numărat peste 30 de replici de luni seară.

Bunica mea are 86 de ani. Unchiul meu și cu mine am cărat-o din apartamentul său de la etajul al doilea. Are un umblător pe care nu l-am putut lua, așa că acum nu se poate deplasa și de atunci stă în mașină. Nu cred că familia mea va putea să se întoarcă la casele lor.”

Afisa a vizitat un adăpost la Catedrala ortodoxă greacă a Profetului Ilie din centrul nordic al orașului Alep și spune că singurele alimente și apă care au ajuns la el între luni și miercuri seara au venit de la trei camioane ale armatei ruse, potrivit The Guardian.

Când a vizitat-o, în jur de 1.300 de persoane erau înghesuite în interiorul bisericii, spune el, fără a avea unde să se ducă.