Craniul din Peștera Cioclovina, vechi de 30.000 de ani: pare a fi scena celei mai vechi crime din istoria omenirii și e fascinantă

Cioclovina este un sat în comuna Boșorod din județul Hunedoara, Transilvania. Peștera Cioclovina are o importanță economică, de aici extrăgându-se guanofosfatul, cunoscut sub denumirea fosfat de Cioclovina. Acesta este un îngrășământ agricol fosfatic care provine din excrementele și cadavrele unor animale mici (mai ales lilieci).

Peștera Cioclovina a păstrat dovezile uneia dintre cele mai vechi crime cercetate în istoria omenirii. Peștera Cioclovina, aflată în Munții Șureanu, în ținutul cetăților dacice, este una dintre cele mai lungi din România, galeriile sistemului carstic Ponorici – Cioclovina de apă fiind de opt kilometri.

Peștera Cioclovina este situată pe raza satului ce poartă același nume, în comuna Boșorod, la izvoarele Văii Lucanilor. Frumusețea și misterul acestei caverne învăluie peștera într-o aură aparte. Peștera este accesibilă mai mult specialiștilor în speologie, însă există și porțiuni în care turiștii fără experiență prea mare o pot vizita. Peștera Ponorici – Cioclovina cu apă este situată în Munții Șureanu și a fost săpată în munți de pârâul Ponorici, fiind formată, de fapt, din două caverne: „Cioclovina uscată” (sau caverna seacă) și caverna cu apă.

Complexul Carstic Ponorici-Cioclovina este o arie protejată de interes național, situată pe raza Parcului Natural Grădiștea Muncelului-Cioclovina. Aria naturală are o suprafață de 1,50 hectare. Arealul are o mare valoare paleontologică (Peștera Cioclovina Uscată), speologică (Peștera din Valea Călianului, Cioclovina Uscată, Cioclovina cu Apă) dar și una floristică, faunistică, peisagistică și științifică.

Peştera din Munţii Şureanu a fost cercetată de oamenii de ştiinţă de la sfârşitul secolului al XIX-lea, aflați în căutarea unor fosile de urşi. Astfel, în primele decenii ale secolului al XX-lea, Peștera Cioclovina a fost transformată într-o exploatare minieră.

În Peștera Cioclovina a fost descoperit cel mai mare craniu de Homo Sapiens Fosilis, vechi de peste 30.000 de ani

Începând din anii ’50, peștera a fost cercetată intens de speologi. Ar fi fost traversată, pentru prima dată de la un capăt la altul, în 1959. În adâncurile sale au fost descoperite câteva săli spectaculoase, care ar fi funcționat în urmă cu mii de ani, ca sanctuare subterane, în care oamenii aduceau ofrande unor zeități.

Astfel, românii au legat peștera Cioclovina de legenda lui Zamolxis, divinitatea dacilor despre care autorii antici menționau că ar fi trăit într-o astfel de peșteră, inaccesibilă oamenilor de rând, conform ziarului Adevărul.

Aici, a fost descoperită una dintre cele mai mari comori, în secolul al XX-lea. Este vorba despre un tezaur de podoabe datate în Prima Epocă a Fierului. Astfel, într-una din galeriile peșterii a fost descoperit un tezaur de podoabe datate în Prima Epocă a Fierului (Hallstatt), vechi de peste trei mii de ani, care conţinea peste șase mii de obiecte de bronz, chihlimbar, sticlă, faianţă a fost găsit de un speolog. De asemenea, un craniu uman, descoperit la sfârşitul anilor ’30, în timpul exploatărilor de guano în Peștera Cioclovina din Hunedoara, a stârnit fascinația oamenilor de știință.

Craniul misterios ar fi aparținut unei persoane care a trăit aici în urmă cu peste 30.000 de ani, arată cercetătorii. Persoana aceasta ar fi fost ucisă, întrucât oamenii de știință au descoperit urme bizare pe craniul său. Concluzia unor savanți australieni a fost că omul fusese ucis, într-o confruntare față în față, iar cercetarea poate reprezenta și documentarea celei mai vechi crime astfel cunoscute în istorie.

Craniul din Peștera Cioclovina a păstrat urmele mai multor fracturi: două de dimensiuni reduse la baza craniului şi una mare pe partea dreaptă. Cercetătorii au stabilit că două dintre fracturi au avut loc înainte sau la momentul morţii, între care cea mare de pe partea dreaptă fiind produsă prin lovituri aplicate cu un fel de bâtă, iar cea mai mică fiind provocată de cădere.

De asemenea, cercetătorii au constatat că rănile nu prezintă urme de vindecare. Așadar, acest lucru dovedeşte că loviturile au fost fatale, deci omul ar fi fost ucis.