Copilul ”din flori” al lui Mihai Eminescu: cine ar fi fost, de ce nu-l știu românii

Diversele opinii ale specialiștilor care au cercetat viața lui Mihai Eminescu susțin că poetul nu a murit fără a lăsa urmași.

Conform acestei teorii extrem de controversate, Luceafărul ar fi avut un fiu, pe Mihai Lăzăreanu, rezultat din relația cu fiica unui morar din Ipotești. Această teorie a provocat o divizare între eminescologi, de-a lungul anilor.

Potrivit tradiției istoriografice a literaturii române, se credea că Mihai Eminescu a murit fără a avea urmași. Singurul copil cunoscut al poetului fiind cel menționat de Virginia Micle, născut mort în perioada mai-iunie 1880.

Despre existența altui urmaș al lui Eminescu nu s-a știut timp îndelungat, până când reputatul eminescolog Augustin Z.N. Pop a descoperit presupusul fiu natural al poetului în persoana lui Mihai Lăzăreanu, un funcționar din Botoșani.

Această idee a fost acceptată de mai mulți specialiști, Mihai Lăzăreanu fiind considerat singurul urmaș al lui Eminescu, așa cum a fost menționat și într-un ziar local din Botoșani în 1932. Potrivit acestor surse, el ar fi fost fiul nelegitim al poetului cu o săteancă din Ipotești, care ulterior s-a căsătorit cu altcineva.

Mihail Lăzăreanu, fiul lui Eminescu?

Ipoteza existenței unui fiu al poetului Mihai Eminescu a apărut după ce Augustin Z.N. Pop a descoperit un articol din ziarul botoșănean Știrea.

Acest articol, publicat în data de 28 iunie 1929, care marca 40 de ani de la moartea poetului, prezenta un proces inedit în care un funcționar din Botoșani, pe nume Ilie Lăzăreanu, cerea instanței să îi fie recunoscut numele de Mihail, așa cum îl chema tatăl său biologic.

În plus, bărbatul a adus un martor, pe avocatul Mănăstireanu, cu care ar fi crescut și care a afirmat că Ilie Lăzăreanu era de fapt fiul poetului Mihai Eminescu și se numea Mihail Lăzăreanu.

Mai exact, Mihail Lăzăreanu era considerat copilul nelegitim al lui Eminescu cu o săteancă, iar mai târziu femeia s-a căsătorit cu alt bărbat care l-a adoptat pe Mihail, dându-i numele său, Lăzăreanu.

Conform relatării avocatului Mănăstireanu, se spune că Eminescu venea în Ipotești să-și viziteze fiul, pe Mihail Ilie Lăzăreanu, care era chiar botezat de Harieta Eminovici, sora poetului.

„Ştiu că, apoi, poetul Mihai Eminescu, venind pe când era deja bolnav la liceul din Pomârla unde învăţam, la prietenul său Samson Bodnărescu, pe atunci directorul liceului, s-a intetresat dacă e internat copilul Mihai, fiul paznicului, cărui copil îi purta interes şi îi arăta o deosebită tandreţe, chiar în timpul când jucam cu poetul mingea-ţic”, mai declara avocatul-martor Mănăstireanu în faţa oamenilor legii.

Ulterior, pentru a diminua rușinea asociată situației, tatăl poetului, Gheorghe Eminovici, reușește să aranjeze căsătoria fetei, care deja avea un copil, cu un pădurar din Ipotești numit Ion Lăzăreanu, în vârstă de 32 de ani.

Se spune că Ion Lăzăreanu a acceptat căsătoria doar după ce a primit o compensație financiară. Această perspectivă este susținută de prozatorul și poetul Cristian Petru Bălan.

„Acesta o va accepta de soţie numai după ce căminarul Eminovici, bunicul noului născut, îi va asigura băieţelului o convenabilă întreţinere, printr-o înţelegere secretă între cele două părţi.

Se pare că poetul, care avea pe atunci 27 de ani, la vizitele lui prin ţară, când se întorccea din străinătate, a revăzut-o atât pe Ileana, cât şi pe micuţul lor. Copilul a căpătat numele Mihail Lăzăreanu şi a fost botezat de Henrieta, sora poetului”, scria Cristian Petru Bălan.

Nu toată lumea este de acord cu această ipoteză

Există, totuși, eminescologi care consideră că era imposibil ca Mihai Lăzăreanu să fie fiul natural al lui Eminescu. Printre aceștia se numără I.D. Marin, un locuitor al orașului Botoșani, care a scris cartea Eminescu la Ipotești, publicată în 1979.

Conform acestui autor, presupunerile referitoare la existența unui fiu natural al poetului sunt nefondate, iar avocatul Mănăstireanu avea doar intenția de a rămâne în memoria colectivă drept descoperitorul presupusului fiu natural al poetului Eminescu.

„Vârsta de 10- 11 ani, la care pretinde Mănăstireanu că se juca mingea dimpreună cu Eminescu, trebuie să o fi avut prin anul 1883. Ori, tocmai în anul acela, Eminescu se afla la Bucureşti, ocupat până peste cap cu munca de ziarist şi aproape de a i se declanşa crunta boală mintală, aşa că nu se poate admite că tot atunci el s-ar fi putut afla şi pe toloaca de la Cucorăni, ca să se joace mingea cu copiii de 10- 11 ani”, puncta I. D. Marin.