Cine muncește mai mult în gospodărie: femeia sau bărbatul? Antropologii au descoperit, conform unui studiu
Pentru majoritatea oamenilor din întreaga lume, munca fizică necesită o cantitate mare de timp și energie în fiecare zi. Dar ce determină dacă bărbatul sau femeia muncește mai mult în gospodării?
În majoritatea societăților de vânători-culegători, bărbații sunt vânătorii, iar femeile sunt culegătorii – bărbații merg cel mai departe. Dar care este defalcarea forței de muncă în alte societăți?
Cercetătorii au efectuat un studiu asupra grupurilor de agricultură și păstorit în granițele tibetane din China rurală – o zonă cu o mare diversitate culturală – pentru a descoperi care factori determină cine lucrează cel mai mult într-o gospodărie și de ce. Rezultatele, publicate în Current Biology, aruncă lumină asupra diviziunii de gen a muncii în multe tipuri diferite de societate.
Majoritatea adulților din întreaga lume sunt căsătoriți. Căsătoria este un contract, așa că ne putem aștepta la costuri și beneficii aproximativ egale pentru ambele părți. Dar puterea inegală de negociere într-o gospodărie – cum ar fi o persoană care amenință cu divorțul – poate duce la contribuții inegale la parteneriat.
Astfel, s-a testat ipoteza conform căreia părăsirea zonei natale după căsătoria heterosexuală pentru a locui cu familia soțului/soției poate contribui la un nivel mai ridicat al volumului de muncă. În astfel de căsătorii, noua persoană de obicei nu este înrudită și nu împărtășește o istorie cu nimeni din noua ei gospodărie.
Fără rude de sânge în jurul lor, persoanele ar putea fi, prin urmare, dezavantajate, când vine vorba de puterea de negociere. Cea mai comună formă de căsătorie în întreaga lume este cea în care femeile părăsesc casa natală, în timp ce bărbații rămân cu familiile lor în zona natală. Aceasta este cunoscută sub numele de patrilocalitate.
Femeia muncește mai mult
Neolocalitatea –când ambii parteneri se mută într-un loc nou, departe de ambele familii – este o altă practică comună în multe părți ale lumii. Matrilocalitatea – când femeile rămân în familia natală, iar bărbații se mută pentru a locui cu soția și familia ei – este destul de rară. Iar duolocalitatea – unde niciunul dintre parteneri nu pleacă de acasă și soțul și soția trăiesc separat – este foarte rar întâlnită.
Din fericire, în diversele zone de graniță tibetane, toate aceste patru modele diferite de dispersie pot fi găsite în diferite grupuri etnice diferite.
Studiul de față s-a concentrat asupra satelor rurale din șase culturi etnice diferite. Cu colaboratorii de la Universitatea Lanzhou din China, s-au intervievat peste 500 de persoane despre starea lor de dispersie după căsătorie și au fost invitați să poarte un instrument de urmărire a activității (cum ar fi un Fitbit) pentru a-și evalua volumul de muncă.
Prima constatare a fost că femeile au muncit mult mai mult decât bărbații și au contribuit cu cele mai multe din roadele acestei munci familiilor lor. Acest lucru a fost evidențiat atât de propriile rapoarte despre cât de mult au lucrat, cât și de trackerele lor de activitate.
Femeile au mers în medie puțin peste 12.000 de pași pe zi, în timp ce bărbații au mers puțin peste 9.000 de pași. Deci și bărbații au muncit din greu, dar mai puțin decât femeile. Ei au petrecut mai mult timp în activități de petrecere a timpului liber sau sociale sau doar stând și odihnindu-se.
Acest lucru se poate datora parțial deoarece femeile sunt, în medie, mai slabe din punct de vedere fizic decât bărbații și, prin urmare, ar putea avea o putere de negociere redusă. Dar s-a constatat, de asemenea, că indivizii (fie bărbați sau femei) care, la căsătorie, se mută pentru a trăi departe de rudele lor au sarcini de muncă mai mari decât cei care rămân cu familiile lor natale.
Deci, dacă ești femeie și te muți de acasă la căsătorie (cum fac majoritatea femeilor din întreaga lume), suferi nu doar din cauza lipsei propriei familii, ci și din punctul de vedere al volumului de muncă.