Cel mai rar element de pe Pământ este periculos, dar poate avea beneficii surprinzătoare: la ce ajută, conform oamenilor de știință
La ultimă numărare, existau 118 elemente confirmate în tabelul periodic – totuși, din acest număr uriaș, ai șanse de peste nouă ori mai mari să intri în contact cu doar cinci, decât cu celelalte 113.
Asta pentru că, dintre toate zecile de elemente găsite în scoarța terestră, sunt cele cinci – oxigen, siliciu, aluminiu, fier și calciu – care reprezintă un total de peste 92 la sută. De fapt, aproape jumătate dintre atomii pe care îi întâlnim în fiecare zi este oxigen, ceea ce îl face de departe cel mai abundent element de pe planetă.
La celălalt capăt al scalei, avem, însă, astatin: cel mai rar element natural de pe Pământ. Este atât de rar, încât oamenii de știință încă nu știu informații de bază despre element, cum ar fi cum arată astatinul.
Astatinul, cel mai rar element
Astatinul este numit după cuvântul grecesc pentru „instabil” și este un nume potrivit: este incredibil de radioactiv, cu un timp de înjumătățire de puțin peste opt ore, chiar și în forma sa cea mai stabilă, astatin-210. Asta înseamnă că, chiar dacă ai reuși să puneți mâna pe unele, după 24 de ore, ar mai rămâne doar o optime din material – restul s-a degradat în bismut-206 sau poloniu-210.
Și acesta este cel mai stabil izotop – majoritatea formelor de astatin au timpi de înjumătățire de o singură secundă sau mai puțin. În forma sa elementară, lucrurile devin și mai volatile: este atât de radioactiv încât, dacă ai avea suficient pentru a vedea cu ochiul liber, s-ar vaporiza literalmente sub propria căldură.
În timp ce oamenii de știință sunt într-un fel capabili să se ocupe de astatin direct, ei o pot face doar creându-l artificial prin reacții nucleare – de obicei prin bombardarea bismutului-209 cu particule alfa.
Prin urmare, cea mai mare parte a ceea ce știm despre element provine mai degrabă din munca teoretică, decât din experimentarea practică. De exemplu, credem că astatinul arată probabil ca un solid negru, deoarece se află în coloana cu halogen a tabelului periodic. Halogenii se întunecă pe măsură ce devin mai grei: fluorul este în esență incolor, clorul este galben-verde, bromul este roșu-maro, iar iodul este gri-violet închis. Prin urmare, logica este că următorul halogen din listă ar trebui să fie tot mai întunecat.
Desigur, asta presupunând că elementul nu este, de fapt, mai mult ca un metal decât ca un halogen. În reacțiile chimice, uneori acționează ca un halogen și alteori ca un metal, rezistând clasificării ușoare chiar și de către experți.
În ciuda faptului că este atât de rar, acest element se poate dovedi a avea niște aplicații practice destul de importante. Pe măsură ce elementul se descompune, emite particule α: particule radioactive formate dintr-o combinație de doi protoni și doi neutroni, care sunt, din diverse motive, foarte bune la țintirea celulelor canceroase.