Cel mai iubit circ din București, închis și uitat după o dramă fără margini. Ce s-a întâmplat cu ultimul proprietar al circului Sidoli [VIDEO]

Pe timpuri, Circul Regal Român Teodor Sidoli făcea deliciul bucureștenilor, fiind una dintre puținele surse de divertisment din oraș.

De fapt, acesta era cunoscut de locuitorii din întregul vechi regat. Era imposibil ca un provincial să vină la București fără să viziteze circul, situat la intersecția celor trei străzi aproape de Podul Mihai Vodă.

La un moment dat, Primăria Capitalei a decis demolarea zidurilor bătrânei arene în care odinioară răsunau râsetele celor mari și mici, ceea ce a provocat o tristețe.

Totuși, înainte de a vorbi despre zilele de glorie ale Circului Regal Român, să aruncăm o privire în trecut.

Circurile de altădată, în București. Cum se distrau oamenii

Evident, în zilele noastre, circul înseamnă mult mai mult decât atât, fiind ajutat de tehnologie, într-o oarecare măsură.

Dar să nu credem că cei din vechime nu aveau cunoștințe, chiar dacă se aflau într-o situație de inferioritate, lipsindu-le mijloacele tehnologice moderne.

Pe atunci, acrobații, actorii și jonglerii care susțineau reprezentații în țara noastră erau numiți soitali, pehlivani, măscărici, comediani sau caraghioși.

Petru Vodă Cercel a avut ocazia să vadă bufonii regali de la curtea lui Henric al II-lea de Valois și a simțit dorința de a avea astfel de divertisment la curtea sa, într-o perioadă când în Principatele Române nu existau teatre, concerte, circuri sau alte evenimente artistice, în afara teatrului de păpuși Vasilachi și muzicanților lăutari.

Astăzi, oricare om obișnuit poate avea acces zilnic la numeroasele bucurii artistice oferite de radio, televiziune, internet sau multe altele. Pe timpuri, oamenii se adaptau vremurilor pe care le trăiau, mânați de imaginație și inventivitate.

Aceștia erau limitați la mici reprezentații oferite la curți de artiști rătăcitori care străbăteau țările: cântăreți, acrobați, jongleri, actori. Oamenii vremii îi confundau adesea pe acești artiști, fără să le acorde o prea mare însemnătate.

Scrisorile lui Ion Ghica menționează doi români, doi caraghioși ai lui Petru Vodă, anume Manea nebunul și Prințipul Zamfir, care, de fapt, erau un fel de clovni ce își permiteau să rostească uneori adevăruri dure în fața boierilor și chiar a Domnului, în ultima parte a secolului al XVII-lea.

De altfel, măscăricii erau cunoscuți la Curtea domnească încă din secolul al XVI-lea.

„Strâns-au toată boierimea ţării, cu toată giupânesele şi au întins corturile în deal despre Mihai-Vodă, în drumul Cotrocenilor. Acolo făceau ospeţe în toate zilele, adusceu pehlivani de cei ce joacă pe funii şi de alte lucruri.

Adus-au şi un pehlivan hindiu, Harap, care le făcea jocuri minunate şi nevăzute pe locurile noastre. Iute om era şi vârtos. Lângă altele, de nu le putem lungi, făcea acestea mai ciudat: punea opt bivoli şi se repezea iute şi, sărind peste ei, se da în văzduh peste cap, şi cădea în picioare pe cealaltă parte; alta: un copac mare din pădure adusese, neted şi înfipt; s-a suit pe dânsul ca o maimuţă; deci, după multe jocuri ce au făcut în vârfu-i, s-a slobozit de acolo cu capul în jos şi au dat în picioare”, spunea un cronicar despre o petrecere boierească din vremea lui Radu-Vodă Leon.

Circul frecventat de Regina Maria, Regina Elisabeta și Regele Carol I, condamnat la ruină

Regele Carol I și Regina Elisabeta erau des oaspeți la spectacolele din Circul Sidoli, unde li se amenajase o lojă specială. Aici au avut loc numeroase spectacole în beneficiul Vetrei Luminoase.

Regina Maria a fost și ea prezentă la Circul Sidoli cu ocazia unui spectacol organizat în sprijinul Societății pentru Protecția Animalelor. De asemenea, este de menționat că în acest loc au avut loc și numeroase adunări publice cu caracter politic.

„Eram de doi ani și jumătate când tata m-a suit pentru prima dată pe cal. Tata a început prin a fi acrobat: lucra la trapeze zburătoare şi la sec, prin diferite bâlciuri. Apoi şi-a cumpărat doi cai. Şi cu aceştia a pus temelia circului Teodor Sidoli, care odată avea să aibă onoarea de a fi autorizat să poarte titlul de Circul regal român.

Aceşti doi cai, fala reprezentaţiei care se dădea seara, în arena descoperită, trăgeau în timpul zilei din sat în sat, căruţa cu coviltir, în care ne adăposteam cu toţii: mama, eu, fratele meu, Cezar, precum şi toţi artiştii circului!

Tata, de obicei, mâna caii. Într-o zi, pe un drum plin de hopuri de prin Galiţia, cum eram în fundul căruţei, pe nişte paie, am alunecat şi am căzut în praful şoselei. Am mai plâns eu acolo, am strigat. Dar în hodorogeala căruţei, cine să mă audă?

Înainte de a intra în satul apropiat, tata dădu ordin ca toţi să se îmbrace în hainele pompoase de reprezentaţie, astfel cum făceam de obicei, spre a impresiona publicul rural.

Caii fură şterşi de praf şi neteziţi. Clovnul îşi văpsi faţa şi punându-şi un joben în cap, se sui marţial pe capră. Tata se aşeză in fruntea cortegiului, pe jos, în tricou de acrobat. Lângă dânsul trebuiau să ia loc copiii”, declara, pentru Realitatea Ilustrată, în anul 1934, Fr. Sidoli, ultimul proprietar al circului.

„Am avut o mare jale zilele trecute, când au început să cadă cărămizile, văzând în ce mod, singur supravieţuitor al familiei mele, serbez jubileul de jumătate de secol de la întemeierea Circului regal român.

Mărturisesc că e mare durere pentru mine, ca unic supraveghetor al proprietarilor acestui circ, să serbez astfel un semicentenar de glorioasă existență a vechii întreprinderi”, a mai spus acesta, conform sursei citate anterior.