Ce s-ar întâmpla cu Pământul după un război nuclear. De ce sunt filmele departe de realitate

Filmul biografic al lui Christopher Nolan despre J. Robert Oppenheimer a reînviat curiozitatea morbidă față de puterea distructivă a armelor nucleare.

Acum există aproximativ 12.512 focoase nucleare.

Un război în care chiar și o fracțiune din aceste bombe ar fi detonat ar crea valuri de explozie și incendii capabile să ucidă milioane de oameni aproape instantaneu. Cancerele induse de radiații și daune genetice ar afecta populația rămasă timp de generații.

Dar ce fel de lume ar rămâne în mijlocul precipitațiilor radioactive?

În ultimele patru decenii, oamenii de știință care modelează sistemul Pământului au rulat simulări pe computer pentru a afla.

Folosind cunoștințele lor despre chimie și modelarea climei, oamenii de știință atmosferici Paul Crutzen și John Birks au scris o scurtă lucrare în 1982 care sugera că un război nuclear ar produce un nor de fum atât de masiv încât ar provoca ceea ce a devenit cunoscut drept o iarnă nucleară. Acest lucru, susțineau ei, ar devasta agricultura și, odată cu ea, civilizația.

Un an mai târziu, oamenii de știință din SUA și Uniunea Sovietică au confirmat mai întâi că orașele și complexele industriale lovite de arme nucleare vor produce într-adevăr mult mai mult fum și praf decât arderea unei suprafețe echivalente de pădure. Și în al doilea rând, acest strat global de smog ar bloca lumina soarelui, determinând condițiile de la suprafața Pământului să devină rapid mai reci, mai uscate și mai întunecate.

Modelarea climatică arată că lumina soarelui redusă ar reduce temperatura globală cu până la 10 °C timp de aproape un deceniu. Aceste condiții de îngheț, combinate cu mai puțină lumină solară pentru ca plantele să fotosintetizeze, ar avea consecințe catastrofale pentru producția globală de alimente și ar duce la foamete în masă în întreaga lume.

Modelele climatice moderne sunt mult mai sofisticate decât cele utilizate în anii 1980. Și, deși există mai puține arme nucleare în stare de funcționare astăzi, rezultatele mai recente ale simulărilor pe computer sugerează că profeția sumbră furnizată de oamenii de știință cu 40 de ani în urmă ar putea fi de fapt o subestimare.
O fotografie alb-negru a unui nor de ciuperci.

Pericol clar și prezent

Oamenii de știință de mediu conduși de Alan Robock de la Universitatea Rutgers din SUA au susținut într-o lucrare recentă că teoria iernii nucleare a ajutat la stoparea proliferării armelor nucleare în timpul războiului rece. În 1986, președintele Ronald Reagan și secretarul general Mihail Gorbaciov au făcut primii pași din istorie pentru a reduce numărul de arme nucleare, invocând în același timp consecințele prezise ale unei ierni nucleare pentru toată viața de pe Pământ.

La apogeul cursei înarmărilor, la mijlocul anilor 1980, existau peste 65.000 de arme nucleare. Reducerea arsenalului nuclear global la puțin peste 12.000 (dintre care 4.000 sunt în așteptare operațională) a atenuat amenințarea unui război nuclear total, determinând pe unii să se întrebe dacă modelele climatice limitate utilizate în anii 1980 au subestimat consecințele unui război nuclear global.

Modelele climatice mai noi și mai sofisticate, cele folosite pentru a modela viitoarele schimbări climatice cauzate de arderea combustibililor fosili, sugerează că este adevărat contrariul.

Cu cel mai mare schimb nuclear posibil între SUA și Rusia, noile modele sugerează că oceanul s-ar răci atât de profund încât lumea ar fi împinsă într-o „mică eră de gheață nucleară” care va dura mii de ani.

Desigur, există alte șapte state nucleare: China, Franța, India, Israel, Coreea de Nord, Pakistan și Marea Britanie. Oamenii de știință au modelat că chiar și un război nuclear limitat între India și Pakistan ar putea ucide 130 de milioane de oameni și ar putea priva încă 2,5 miliarde de alimente timp de cel puțin doi ani.

Amenințarea rămâne

Modelarea științifică ne permite să privim în abisul unui război nuclear fără a fi nevoie să-l experimentăm. Patruzeci de ani de cercetare științifică asupra acestor posibilități au încurajat adoptarea unui tratat al Națiunilor Unite privind interzicerea armelor nucleare în 2017 – ratificat de majoritatea țărilor, dar nu de cele nouă puteri nucleare.

Campania internațională de abolire a armelor nucleare a fost distinsă cu Premiul Nobel pentru Pace în același an pentru activitatea sa de a evidenția catastrofa care ar rezulta din orice utilizare a armelor nucleare.

Dar războiul din Ucraina a scos la suprafață temeri vechi. Președintele Vladimir Putin al Rusiei a amenințat cu o utilizare limitată a armelor nucleare ca parte a conflictului, iar o singură lansare ar putea escalada într-un schimb regional sau chiar global care ar arunca miliarde de oameni într-o lume atât de chinuitoare încât abia o putem înțelege.

Robock a spus că acum este „și mai urgent” ca oamenii de știință să studieze consecințele detonării armelor nucleare și să se asigure că cât mai mulți oameni știu despre acestea. Și, în cele din urmă, să lucrăm pentru eliminarea acestor arme.

Amenințarea războiului nuclear nu a dispărut, iar o epocă de gheață nucleară care ar condamna o mare parte a vieții de pe Pământ timp de milenii este încă o posibilitate.