Ce făceau oamenii din Neolitic cu morții. Ritualul funerar unic, ce au descoperit cercetătorii

Oamenii care au trăit în Neolitic, acum aproape 6.000 de ani, practicau un ritual funerar unic, atunci când își îngropau morții. La această concluzie au ajuns arheologii după descoperirile făcute în peștera Galeria del Silex din Spania, după analiza rămășițelor umane găsite în două gropi.

Ce făceau oamenii din Neolitic cu morții

Descoperită în 1979, despre Galeria del Silex s-a crezut inițial că a fost locuită în timpul Epocii Bronzului, cu circa 3.000 de ani în urmă. Dar, după ce au găsit șase vase de ceramică specifice Neoliticului alături de oase umane într-una dintre gropi, arheologii au decis să reseteze vârsta rămășițelor.

Datarea cu radiocarbon a arătat că oasele proveneau de la trei indivizi și a demonstrat că situl a fost folosit drept cameră de înmormântare pentru o perioadă de aproape 3.000 de ani.

Cele mai vechi fragmente de oase au fost datate ca fiind de acum 6.250 de ani, în timp ce cele mai recente au o vârstă de aproximativ 3.450 de ani.

Aceasta înseamnă  că Galeria del Silex a fost folosită și pe toată perioada Neoliticului timpuriu până în Epoca Bronzului.

În mod fascinant, cele mai vechi oase umane găsite aici preced apariția tradițiilor funerare neolitice din Peninsula Iberică cu aproximativ 1.000 de ani.

„Noile descoperiri ilustrează că peștera a fost folosită drept galerie funerară ce a funcționat în acest scop din Neoliticul timpuriu și a durat până în Epoca Bronzului”, a scris echipa condusă de arheologul Antonio Molina-Almansa de la Universitatea din Alcalá, Spania.

Ritualul funerar unic, ce au descoperit cercetătorii

În timp ce unii cercetători au păreri contradictorii în privința scopului peșterii, autorii studiului publicat în Quaternary Science Reviews au adus dovezi clare că aceasta a fost folosită drept loc de înmormântare.

„Rămășițele umane din Galeria del Silex nu au fost găsite într-un context normal al vieții umane de aici, ci în două gropi plasate la mai mult de 300 de metri de intrarea străveche a peșterii”, au mai scris autorii studiului.

„Acest lucru sugerează că locul ar fi putut fi o zonă rezervată pentru depozitarea corpurilor persoanelor decedate în Neoliticul timpuriu”

Clasificând peștera drept loc de îngropăciune, cercetătorii pot să creeze o imagine despre viața preistorică din Sierra de Atapuerca, unde se află Galeria del Silex.

Precizând că alte două situri neolitice din zonă – El Portalon și El Mirador – au fost folosite pentru traiul zilnic și, respectiv, grajduri pentru animale, autorii studiului pot acum să ofere un „portret” al dinamicii în spațiu al așezărilor din Epoca de Piatră.

Această descoperire reprezintă un exemplu timpuriu al diferitelor obiceiuri funerare ale epocii neolitice din interiorul Peninsulei Iberice, atrăgând atenția asupra Munților Atapuerca și rolul acestora ca frontieră importantă pentru primii oameni care și-au găsit o nouă casă în zonă.

Primii oameni din Neolitic care au trăit în „inima” Iberiei au lăsat puține urme ale ritualurilor lor funerare. Se deplasau frecvent, în grupuri mici, astfel că s-au găsit puține dovezi despre felul în care își onorau decedații.

Obiceiul de a depune trupurile acestora în peșteri se regăsește, pentru aceeași perioadă, de-a lungul Franței, Portugaliei și Andaluziei.

Totuși, în Peninsula Iberică, primele obiceiuri funerare neolitice din rândul comunităților ce începeau să devină sedentare includeau doar îngroparea în pământ. Astfel, descoperirile din Galeria del Silex sunt într-o contradicție evidentă cu aceste ritualuri.

„h