Câinele care a salvat mii de oameni de o epidemie necruțătoare: povestea lui Togo, husky-ul erou din Alaska

Sună ca o poveste de Jack London. Dar este adevărată. În iarna anului 1925, o epidemie de difterie din orașul Nome, din Alaska, a amenințat viețile celor peste 10.000 de locuitori din zonă. Copiii erau cei mai expuși riscului, iar singura soluție era un câine. Și anume, Togo.

Singura speranță a oamenilor era o antitoxină, însă locul de unde putea fi luat serul se afla la o distanță de 1084 de km de Nome. În condițiile în care se apropia o furtună de zăpadă, călătoria cu avionul era exclusă. Oficialii au stabilit că singura modalitate de a livra serul la timp era prin intermediul săniilor trase de câinii Husky.

Togo a fost câinele de sanie al lui Leonhard Seppala și al echipei sale. În ciuda faptului că a acoperit o distanță mult mai mare decât orice alt câine care trăgea sania, el a salvat vieți.

Togo a salvat mii de vieți în Alaska

Togo a fost unul dintre descendenții fostului câine de sanie Suggen și a femelei Dolly din Siberia. Înregistrările genealogice timpurii sunt inconsecvente în anul nașterii sale, inclusiv cele păstrate de crescătorul său Viktor Anderson și de proprietarul său, Seppala; majoritatea surselor publicate menționează anul nașterii sale ca fiind 1913, dar nu există nicio altă formă de consens cu privire la data exactă a nașterii sale. La vârsta adultă a crescut până la aproximativ 22 kg.

Așadar, în Cursa serului din 1925, așa cum este cunoscută, s-a înscris Leonhard Seppala cu cei 20 de câini ai săi care și-au riscat viața prin viscolul și ținuturile pustii și înghețate din Alaska pentru a salva oamenii din Nome și împrejurimi. Ca referință, Nome e un oraș aproape de Siberia.

Leonhard Seppala, deja o legendă a curselor cu câini, a pornit să recupereze serul salvator. Ajutorul său a fost Togo, un husky botezat după numele unui amiral japonez, care se afla în poziția sa tipică de lider al grupului de câini.

În mod uimitor, în doar cinci zile și jumătate, „Great Race of Mercy” a fost finalizată și serul salvator a fost livrat la Nome. În timp ce câinele conducător al etapei finale de 53 de mile, Balto, va deveni faimos pentru rolul său în alergare, mulți susțin că Seppala și câinele său Husky Siberian, Togo, au fost adevărații salvatori ai zilei. În total, Togo, în vârstă de 12 ani, și Seppala au parcurs 264 de mile uluitoare, comparativ cu o medie de 31 de mile fiecare pentru celelalte echipe.

Ani de zile, Balto a fost sărbătorit, câștigând chiar și o statuie în Central Park din New York. Cu toate acestea, cei care știau adevărul, l-au considerat pe Togo drept eroul necunoscut al acelei pandemii. De-a lungul timpului, cu ajutorul istoricilor, Togo a început să obțină recunoașterea pe care o merita. În 2001, Togo și-a primit propria statuie în parcul Seward din New York. În 2019, povestea lui a fost repovestită în captivantul film Disney+ Togo, avându-l în rolul principal pe descendentul lui Togo, Diesel. Cel mai recent, Togo a fost prezentat în expoziția AKC Museum of the Dog „Mush! A Tribute to Sled Dogs From Arctic Exploration to the Iditarod”.

Mai mult, pe 17 septembrie 2022, o statuie de bronz a lui Togo a fost dezvelită în Poland Springs, Maine, unde Togo și-a petrecut ultimii ani. Statuia a fost proiectată de artistul din Maine David Smus și se află în afara clădirii istorice Maine State.

Seppala a murit în 1967, la vârsta de 89 de ani. El a spus despre câinele salvator Togo următoarele: „După aceea, m-am gândit la gheață, la întuneric și la vântul teribil, dar și la ironia că oamenii au putut construi avioane și nave. Dar când Nome a avut nevoie de viață în pachete mici de ser, a fost nevoie de câini să o ducă”.