Blocul Carlton, fabuloasa minune inginerească din București. Cum a căzut victimă devastatorului cutremur din România interbelică

Blocul Carlton a fost un bloc de locuințe din București, fiind considerat o adevărată „minune” inginerească a epocii. Având o înălțime de 47 metri, a fost cel mai înalt bloc din orașul interbelic, până la distrugerea sa în urma cutremurului din 10 noiembrie 1940.

Blocul Carlton din București, inaugurat în 1936, se afla între Piața Universității și Piața Romană, la intersecția Bulevardului Nicolae Bălcescu cu Strada Ion Câmpineanu. Blocul avea 14 niveluri, iar la parter erau magazine precum și o sală de cinema. Clădirea fusese proiectată cu structură portantă din beton armat, de arhitecții George Matei Cantacuzino și Vasile Arion, construcția fiind realizată de antrepriza fraților Karl și Leopold Schindl. Calculele structurii de beton armat ce conferea rezistența clădirii au fost efectuate de inginerul Franz Schüssler.

Ce s-a ales de locatarii din blocul Carlton

În ceea ce privește structura construcției, fațada dinspre bulevardul Brătianu însuma parterul plus nouă etaje, iar aripa dinspre strada Regală se compunea din parter plus șase etaje. De asemenea, turnul din colțul clădirii era constituit din parter, 12 etaje și un pod. Deși era o construcție nouă, inaugurată cu doar patru ani înainte, considerat o „minune” a arhitecturii din perioada interbelică, blocul Carlton, alcătuit din 96 de apartamente în care locuiau 226 de persoane, s-a prăbușit în timpul cutremurului din data de 10 noiembrie 1940.

Un martor ocular care se afla pe bulevardul Bălcescu colț cu strada Batiștei spune cum a văzut blocul Carlton balansându-se amenințător în toate sensurile. În fiecare secundă, oscilațiile dezordonate se amplificau într-un mod alarmant. Când înclinarea laterală s-a accentuat peste măsură, partea superioară a turnului s-a desprins din structură, prăvălindu-se cu un zgomot infernal pe caldarâm. Apoi blocul s-a turtit ca o armonică, etajele tasându-se unele în altele.

Ca referință, România a fost zguduită de un cutremur devastator pe 10 noiembrie 1940: 7,4 grade și o mie de morţi în doar trei minute. Generalul Ion Antonescu și Horia Sima au fost „la locul unde s-a dărâmat blocul Carlton interesându-se de stadiul lucrărilor de salvare”.

Primul care a alertat despre tragedia de la „Carlton” a fost sergentul de pompieri Dumitru Bâcu, de la pichetul de alarmă al blocului, situat la mansardă. Trezit din somn de seism, acesta a scăpat ca prin minune și, deși a fost rănit de un zid care s-a prăbușit pe el, a reușit în cel mai scurt timp să alerteze postul de pompieri „Ferdinand”, după care şi-a pierdut cunoștința. Ulterior au fost alertate toate posturile de pompieri care au plecat la fața locului.

„Imediat după aceea au sosit autorităţile la faţa locului şi numeroase echipe de ajutor cu camioane, din trupele terestre şi de aviație. De asemenea, au venit imediat la faţa locului numeroase echipe de trupe germane, din geniu şi aeronautică, colaborând cu toții la opera de salvare. Au sosit la faţa locului domnii general Petrovicescu, ministrul Internelor; general Hansen din comandamentul Misiunii Germane în România; primar general I. G. Vântu; col. St. Zăvoianu, prefectul poliţiei Capitalei; d. procuror de serviciu; d. jude instructor Vintilă Bănescu; chestor col. Lupaşcu, comandantul corpului de pompieri militari; chestor Clonţa, şeful poliției judiciare din prefectura poliției Capitalei, numeroși ofițeri generali şi alții.

Pe o ploaie măruntă, în întunericul care domnea, munca echipelor de salvare a fost foarte grea. Mașinile Salvării, ale Crucii Roșii şi ale serviciului sanitar așteptau în apropiere, sub presiune. «O targă!» răsună în noapte vocea puternică a cuiva şi imediat un trup zdrobit sau în care mai pâlpâia o licărire de viață era ridicat şi transportat la spitalul de urgență sau la Institutul Medico-Legal. Vestea îngrozitoare a prăbușirii imensului imobil s-a răspândit ca fulgerul din gură-n gură printre locuitorii cuprinși de panică. Spre a nu se stânjeni opera de ajutorare, circulația s-a întrerupt pe Bulevardul Brătianu, de la statuia lui Brătianu până la Muzeul Simu. Muncind din greu să înlăture molozul, zidăria şi blocurile de beton, pe care le tăiau cu aparate de oxigen, echipele de salvare au scos de sub dărâmături vreo douăzeci de cadavre. Mai mulţi răniţi au fost transportaţi la spitalul de urgenţă, din care şase au încetat din viaţă înainte de a li se putea da vreun ajutor. În subsolul blocului Carlton şi sub o scară de la parter au reuşit să se salveze mai mulţi locatari. Printr-o minune, telefoanele de acolo nefiind deranjate, ei au putut să comunice cu cei din afară. Se speră că cei prinşi acolo, vor putea fi salvaţi”, se scria în Ziarul „Universul”, în 12 noiembrie 1940.