Bizara povestea a singurul împărat al Statelor Unite. Cum a ajuns să facă istorie Norton I, VIDEO

Joshua Abraham Norton a locuit în San Francisco, California și, în ziua de 17 septembrie 1859, a luat o decizie neobișnuită,autoproclamându-se „Norton I, Împărat al Statelor Unite”, ulterior adăugându-și și titlul secundar de „Protector al Mexicului”.

Cine a fost Norton I

Născut în Anglia în februarie 1818, Norton și-a trăit o bună parte din viață în Africa de Sud. După decesul mamei sale, în 1846, și al tatălui în 1848, s-a dus în San Francisco, probabil în noiembrie 1849.

La început, și-a asigurat subzistența prin activități comerciale, dar într-un interval scurt de timp, a pierdut toată averea investind-o în orezul adus din Peru.

În septembrie 1859, a intrat în lumina reflectoarelor susținând cu tărie că el deține titlul de Împărat al Statelor Unite ale Americii.

Deși nu deținea nicio putere politică formală, Norton era tratat cu respect de către comunitatea sa și avea chiar și o monedă proprie emisă în numele său.

S-a luptat toată viața cu autoritățile americane, în speranța că ar putea contribui la rezolvarea tensiunilor care au condus la izbucnirea Războiului Civil, în 1862. Așadar, Norton a emis un mandat „oficial” în care solicita atât Bisericii Romano-Catolice, cât și celei protestante să îl numească Împărat al Americii.

După ce eforturile sale de a schimba guvernul au fost în mare parte ignorate, americanul excentric și-a îndreptat atenția către alte cauze.

Pe 12 august 1869, el a declarat că dorește să contribuie la reducerea conflictelor politice partizane existente în țară și a anunțat abolirea partidelor politice, afirmând că face acest pas pentru a aduce armonie în națiune.

Joshua își petrecea zilele inspectând străzile din San Francisco într-o uniformă elaborată, de culoare albastră, cu epoleți aurii, purtând cu mândrie o pălărie decorată cu pene de păun.

Nu era deloc neobișnuit să-l vezi cu o sabie, un baston sau o umbrelă în mână. În timpul plimbărilor sale zilnice, el examina cu atenție starea trotuarelor, a tramvaielor și a clădirilor publice, și le arunca priviri usturătoare ofițerilor de poliție.

Vezi și: Românul care a ajuns „rege” în America de Sud. Masacrele lui au zdruncinat istoria locurilor

Toată lumea îl voia internat la psihiatrie

În anul 1867, un polițist numit Armand Barbier a decis să-l aresteze pe Norton, considerând că necesita internare într-o unitate psihiatrică, pe baza presupusei sale tulburări mintale.

Retragerea inofensivului Norton din societate a stârnit însă indignare în rândul cetățenilor din San Francisco și a generat articole pline de critici în presa vremii.

Șeful poliției, Patrick Crowley, a dat imediat ordinul de eliberare a lui Norton și a transmis scuze oficiale din partea departamentului de ordine publică.

În seara zilei de 8 ianuarie 1880, Norton s-a prăbușit pe stradă la intersecția dintre California Street și Dupont Street, în fața Bisericii Old St. Mary, în timp ce se îducea să asiste la o prelegere la Academia de Științe din California.

Un ofițer de poliție de serviciu a solicitat cu grabă o trăsură pentru a-l transporta la spital, dar, din nefericire, bărbatul a decedat înainte ca ajutorul să poată ajunge.

Doar două zile mai târziu, ziarul San Francisco Chronicle a publicat un articol cu titlul „Le Roi Est Mort” (Regele este mort) despre înmormântarea lui Norton.

Membrii Pacific Club, o asociație a oamenilor de afaceri din oraș, au hotărât să-i ofere lui Norton o înmormântare care să reflecte demnitatea unui suveran.

Ceremonia a avut loc pe 10 ianuarie, într-o duminică, și, așa cum a consemnat presa locală, „toate straturile sociale ale orașului San Francisco, de la marii capitaliști la cei săraci, de la preoți la hoții de buzunare și doamne bine îmbrăcate, au venit să-i aducă omagii împăratului”.

Se spune că mai bine de 10.000 de oameni s-au adunat pe străzi pentru a asista la cortegiul funerar, care se întindea pe o lungime de 5 kilometri.

Joshua Abraham Norton a fost înmormântat cu onoruri militare, iar costurile ceremoniei au fost suportate de către orașul San Francisco. Apoi, în anul 1934, rămășițele sale au fost transferate la Cimitirul Woodlawn din Colma.