Arma inventată de femei în Epoca de Piatră. Ce le permitea să facă, ce au descoperit cercetătorii

Contrar opiniei generale, se pare că, în Epoca de Piatră, femeile jucau un rol important chiar și în asigurarea hranei, vânând cot la cot cu bărbații. Iar acest lucru s-a datorat unei arme inventată, cel mai probabil, tot de femei, în acea perioadă. Aceasta le permitea să ajungă la performanțe de viteză și forță de proiectare a armei apropiate de cele ale bărbaților.

Arma inventată de femei în Epoca de Piatră

O armă străveche, cunoscută sub numele de atlatl a fost folosită, se pare, de femeile din Epoca de Piatră pentru a lansa sulițe sau proiectile cu aceeași forță ca a bărbaților, permițându-le, astfel, să participe la vânătoare.

Urmărind studenți care foloseau un aruncător de sulițe arhaic, cercetătorii au observat că atlatlul „egaliza” performanțele femeilor și bărbaților aruncători, sugerând că acesta ar fi compensat statura mai mică a femeilor preistorice.

„Atlatlul este un sistem aparent simplu, dar sofisticat de livrare a armelor, constând dintr-un dispozitiv mobil, în formă de tijă, folosit pentru a propulsa o suliță ușoară, denumită dart”, explică cercetătorii în studiul publicat în Scientific Reports.

„O ipoteză care explică adoptarea acestei arme, în locul presupusei predecesoare, lancea, ar fi că diverse grupuri de oameni ar fi putut realiza performanțe egale, facilitând, astfel, participarea mai multor persoane la vânătoare”.

Pentru a testa această ipoteză, autorii studiului le-au cerut unui număr de 108 studenți și localnici să arunce lancea de 10 ori, aruncări urmate de alte 10, de data aceasta cu atlatlul.

Ce le permitea să facă, ce au descoperit cercetătorii

Bărbații au aruncat lancea cu o viteză între 8,1 și 16,1 metri/secundă iar femeile au obținut o viteză între 5,1 și 11,5 metri/secundă.

Dar, când au folosit atlatlul, bărbații au lansat cu o viteză între 10,1 și 24,1 metri/secundă, iar femeile cu o viteză asemănătoare, cuprinsă între 10,1 și 20,1 metri/secundă.

„Rezultatele noastre demonstrează că, spre deosebire de lance, atlatlul egalizează viteza de lansare a femeilor și bărbaților”, scriu cercetătorii.

Prin urmare, ei au concluzionat că, la un moment dat, în trecutul îndepărtat, „mai degrabă trecerea de la lance la atlatl a permis această egalizare, decât diviziunea muncii, permițând mai multor și diferitelor persoane să participe la vânătoare”.

Descriind experimentul efectuat, autorul studiului, Michelle Bebber, a explicat că „adesea bărbații deveneau frustrați pentru că trebuia să încerce din greu și să-și folosească întreaga forță pentru a lansa săgețile”.

„Dar, cum atlatlul funcționa ca o pârghie simplă, reducea avantajul forței mușchilor mai dezvoltați ai bărbaților”.

Observând avantajul clar, și invers-proporțional cu forța mușchilor, pe care arma l-a oferit femeilor, Michelle Bebber a spus că „nu este deloc exclus ca, în anumite împrejurări, atlatlul să fi fost inventat chiar de femei”.

O asemenea perspectivă ne schimbă percepția asupra rolurilor și responsabilităților de gen în societățile de vânători-culegători, sugerând că nu doar bărbații plecau în căutare de carne.

„Mulți oameni au tendința de a le privi pe femeile din trecut ca pasive și de de a considera că doar bărbații erau vânători, dar optica se schimbă în favoarea ideii că lucrurile nu stăteau chiar așa.

Într-adevăr, și poate cel mai important aspect este că, specialiști din diferite domenii – arheologie, etnografie și, acum, experimentele moderne – par să fie de acord că femeile erau vânători activi și de succes”, a mai adăugat Bebber.