Arheologii evită să desfacă mormântul primului împărat chinez: ce îi ține în loc, ce pericole pândesc

În 1974, câțiva fermieri au dat peste una dintre cele mai importante descoperiri arheologice din toate timpurile, în Shaanxi, provincie din China.

În timp ce săpau, oamenii au găsit fragmente ale unei figuri umane confecționate din lut. Acesta a fost doar vârful aisbergului, firește.

Săpăturile arheologice au arătat că sub acel câmp se aflau nenumărate gropi care erau pline cu mii de modele de teracotă în mărime naturală, ale unor soldați. Tot aici au mai fost găsite statui ale mai multor animale, dar și a unor oficiali chinezi.

Se pare că misiunea acestei armate de teracotă ar fi fost să păzească mausoleul lui Qin Shi Huang, primul împărat al dinastiei Qin, care a condus China între 221 și 210 î.e.n.

Chiar dacă o bună parte a necropolei din jurul mausoleului a fost deja explorată, mormântul împăratului, în sine, nu a fost niciodată deschis.

De ce se tem arheologii, de fapt

Motivul principal din spatele acestei ezitări are legătură cu teama arheologilor de nu a deteriora mormântul.

Oamenii de știință au ca exemplu negativ săpăturile din Troia, din anii 1870, realizate Heinrich Schliemann. Munca sa a reușit să distrugă aproape toate urmele orașului pe care și-a propus să-l descopere.

Deschiderea mormântului ar putea veni și cu alte pericole la pachet. Într-o relatare scrisă de un istoric chinez, se explică că mormântul este conectat la capcane care au fost concepute pentru a ucide orice intrus.

„Au fost construite palate și turnuri pitorești pentru o sută de funcționari, iar mormântul a fost umplut cu artefacte rare și comori. Meșterii au primit ordin să facă arbalete și săgeți pregătite pentru a trage în oricine intră în mormânt. Mercurul a fost folosit pentru a simula râul Yangtze și râul Galben, fiind menite să curgă mecanic”, se arată în document.

„Mercurul extrem de volatil poate scăpa prin fisurile care s-au dezvoltat în structură, de-a lungul timpului, iar investigația noastră susține înregistrările cronicilor antice despre acest mormânt, despre care se crede că nu a fost niciodată deschis”, concluzionează autorii unei lucrări care a apărut în anul 2020.