Povestea fascinantă a primului avion românesc și singurul: spioni, MI6, ambiții comuniste și faliment usturător

Republica Socialistă România a visat, în vremurile ei de glorie, să se așeze confortabil pe harta internațională, încercând „marea cu degetul” într-un număr vast de domenii.

Așadar, imediat după 1970, comuniștii luau decizia de a se alătura țărilor care construiesc avioane cu reacție, menite să transporte călători, însă existau mai multe probleme.

Românii n-aveau nici bani, nici experiență, dar voiau cu toată ardoarea să construiască avioane

În ciuda faptului că la capitolul intenție stăteau bine, comuniștii nu aveau nici experiență în domeniu, însă nici bani pentru a construi o linie de avioane destinate pasagerilor.

Așadar, aveau la dispoziție două posibilități: să creeze o sociatete mixtă, alături de un partener din afară, sau să cumpere o licență, ceea ce se întâmplase deja și cu producție de elicoptere.

S-a ales într-o primă instanță, întâia variantă, astfel că, în 1972, România Socialistă intra în discuții cu Fokker, dar proiectul era abandonat rapid, pentru că avionul nu avea cerere pe piața de profil.

Ulterior, românii s-au răzgândit și au optat spre cumpărarea unei licențe, purtând discuții cu British Aircraft Corporation pentru modelul BAC 1-11.

În consecință, s-a bătut palma din câteva motive ce țineau de strategie. Printre acestea s-a luat în calcul faptul că aeronavă se afla deja în flota Tarom, iar relaţiile cu British Aircraft Corporation erau foarte bune, în România fabricându-se deja piese pentru BAC 1-11.

În plus, băncile din Regatul Unit au acordat condiții bune de creditare, ceea ce rezolva oarecum și problema banilor.

Poate cel mai interesant aspect este că direct responsabil de intermediere era George Pop, un român care fugise din țară, despre care Securitatea credea că este agent al serviciilor de informaţii engleze.

Oficial, bărbatul era consilier în industria aeronautică pe partea țărilor comuniste.

Despre George Pop, inginerul Teodor Zanfirescu își amintea mai târziu: „După ce a început relaţia cu sârbii și cu motoarele Rolls-Royce Viper el a fost din ce în ce mai mult timp implicat. Când s-a ajuns la povestea cu licenţele BAC, Pop a acţionat foarte îndeaproape. Își făcuse relaţii bune cu Bodnăraș, cu Ilie Ceaușescu și cu unii mai mărunţi, ca mine. Prin intermediul lui Bodnăraș, Pop a mijlocit intrarea Chinei la Rolls- Royce, care a primit licenţa motorului Spey 202, primul motor cu reacţie cu dublu flux. Acest motor ne interesa și pe noi, pentru avionul militar supersonic, dar noi nu l-am primit”.

Avionul a purtat numele oficial Rombac 1-11 YR-BRA și avea să fie primul și ultimul, produs de țara noastră. Sfârșitul acestuia a fost marcat de un faliment răsunător.