„Păr lung, minte scurtă” – cum erau umiliți românii cu plete și cum scăpau artiștii poporului de foarfecele Partidului Comunist

Dacă acum, să vezi un bărbat cu părul lung pe stradă nu mai este o chestiune ieșită din comun, în comunism nu puteai să îți ții freza chiar cum voiai tu. Cu alte cuvinte, partidul îți dicta look-ul.

Așadar, de fiecare dată când mai ești tentat să condamni regimul actual, poate că ar trebui să-ți amintești ce ai fi putu păți înainte când nu aveai libertatea de a te coafa cum voiai, cu toate că tu ar trebui să fii stăpânul de fapt și de drept al corpului tău.

Ce era adeverința de păr lung și cum te scutea ea de o vizită în beciurile Securității

După cum poți vedea mai sus, pentru a avea voie să ai păr lung, în perioada comunismului, aveai nevoie de o adeverință specială care să ateste motivul pentru care era necesar să ai plete.

În lipsa ei, erai prins de agenții de la Securitate, dus în sinistrele beciuri și tuns de urgență, în timp ce erai mustrat în fel și chip. Cu puțin noroc, scăpai fără să fii agresat fizic.

Cu toate astea, exista o categorie aparte de oameni, oarecum privilegiată: aceștia erau artiștii. Spre exemplu, actorilor li se permitea, în anumite condiții, să poarte plete dacă piesele în care jucau conțineau personaje care, prin definiție, trebuiau să fie reprezentate în acest fel.

Rareori, membrii formațiilor rock beneficiau de tratament asemănător, însă numai dacă se aflau în grațiile regimului și dacă primeau celebra adeverință de păr lung pe care fiecare individ trebuia să o poarte asupra sa în tot timpului, în caz că avea ghinionul de a da nas în nas cu Securitatea.

În cazul actorilor, aceste adeverințe se eliberau direct de la teatrul unde lucrau și erau temporare, ele fiind valabile doar în timpul stagiunii.

Ba chiar, comuniștii inventaseră și o maximă cu scopul strict de a descuraja eventualii pretendenți să-și lase pletele să „fluture în vânt”: „păr lung, minte scurtă” (ceea ce servea drept caracteristică impusă asupra celor care nu voiau să se tundă conform normelor de „frumusețe„ ale acelor vremuri).