Norii din Antarctica sunt diferiți față de cei pe care îi vedem pe cer: ce spun cercetătorii

Fără dubiu, Antarctica nu e ca niciun alt continent de pe Pământ. Ba chiar, un nou studiu arată că nici norii de acolo nu ar fi identici cu cei pe care îi vedem noi, zi de zi, pe cer.

Norii care se formează în aerul geros de deasupra Antarcticii sunt diferiți, iar ce e diferit constă în modul în care apa și gheața interacționează în interiorul lor, dezvăluie un nou studiu.

Cu ajutorul unor imagini din satelit, cercetătorii au identificat un proces de producție „secundară” de gheață. Acest lucru înseamnă că particulele de gheață se ciocnesc cu picăturile de apă suprarăcite, înghețându-le și apoi spulberându-le, creând mai multe „cuburi” de gheață.

Cu alte cuvinte, vorbim despre o estompare a norilor prin care se reduce cantitatea de lumină solară care este reflectată înapoi în spațiu.

„Oceanul sudic este ca un radiator global masiv, dar capacitatea sa de a prelua căldură din atmosferă depinde de structura temperaturii oceanului superior, care se referă la acoperirea norilor”, a declarat cercetătorul Rachel Atlas, de la Universitatea din Washington.

Norii din Antarctica nu seamănă cu nimic din ceea ce ai văzut până acum

Pe baza calculelor cercetătorilor, la temperaturi cuprinse între -3°C și -8°C, aproximativ 10 wați de energie suplimentară/metrul pătrat ar putea ajunge în ocean de la Soare, suficient pentru a schimba semnificativ totul.

Formarea gheții în interiorul acestor nori se întâmplă într-un mod eficient. Acest lucru reduce rapid cantitatea de apă din nori și modifică câteva dintre caracteristicile lor cheie.

Ceea ce se întâmplă în interiorul norilor din Antarctica le-ar afecta până și forma. „Cristalele de gheață epuizează în întregime o mare parte din nor, reducând astfel acoperirea orizontală”, a mai spus omul de știință menționat anterior.

„Cristalele de gheață epuizează, de asemenea, o parte din lichidul din miezul norului. Deci particulele de gheață reduc atât stratul de nori, dar estompează, în egală măsură, norul rămas”, se mai arată în declarații.

În luna februarie este vară în Antarctica, iar în acea perioadă a anului, aproximativ 90 la sută din cer este acoperit de nori. În mod evident, acești nori nu seamănă cu cei pe care îi vedem noi, zi de zi, pe cer.

„Norii de altitudine joasă, din oceanul sudic, nu ar trebui tratați ca nori lichizi”, a mai punctat Atlas, în ciuda felului cum arată.