Legenda fotbalului românesc, sfârșit tragic: Dan Coe s-a sinucis sau a fost ucis, departe de România, pentru că a vorbit liber?

Dan Coe s-a născut la 8 septembrie 1941, în București și a fost un fotbalist român, care a făcut parte din echipa națională de fotbal a României la Campionatul Mondial de Fotbal din Mexic, 1970. El l-a urmat în carieră pe tatăl său, Duce Coe care, înainte de război, a fost component al echipei Sportul Studențesc, echipa care reușea prima promovare în Divizia A în 1937, avându-l ca antrenor pe Coloman Braun-Bogdan.

„Dan Coe era un fundaș de excepție. Masiv, robust, un munte de om. Avea toate calitățile de care avea nevoie pentru a fi un fotbalist complet. Dar era și un om pe care te puteai baza oricând! Odată, la finalul unui campionat, FRF a ordonat un cantonament, la care trebuiau să ia parte mai mulți rapidiști. Era în vacanță, nu ne-a convenit și am stabilit să nu ne prezentăm. Până la urmă, singurul care n-a mers a fost Dan Coe. Când zicea ceva, păi așa era!, spunea Viorel Kraus, atacant la Rapid între 1961 și 1967, despre Dan Coe.

A început să joace fotbal în 1951, la numai zece ani, alegând să slujească Giuleștiul căruia i-a rămas fidel toată viața. În anul 1956, Dan Coe a debutat la juniorii echipei Rapid București și în 1960, în echipa de tineret. Postul pe care a jucat a fost cel de fundaș central (stoper). A debutat în Divizia A la 18 martie 1962, în meciul Minerul Lupeni-Rapid București.

În Divizia A, Dan Coe a jucat 214 meciuri și a marcat 12 goluri. A jucat timp de 11 sezoane la echipa feroviară, fiind căpitan al echipei. El a câștigat cu această echipă în 1967 titlul de campion al României la fotbal. Cu echipa Rapid București, a jucat în Cupa Campionilor Europeni în sezonul 1967-1968 și apoi în Cupa Orașelor Târguri.

Dan Coe a fost un aprig critic al sistemului politic din România ceaușistă. În anul 1980, lui Dan Coe i s-a aprobat o cerere de deplasare în Belgia. A sosit în această țară, de unde a trecut în Germania, stabilindu-se în orașul Köln, unde a cerut azil politic. Deși a primit de la președintele Nicolae Ceaușescu titlul de maestru emerit al sportului, aceasta nu a însemnat pentru legenda fotbalului românesc un motiv de nu a mai critica sistemul politic din țară.

Între anii 1971-1973 a jucat timp de două sezoane în Belgia, la echipa Royal Antwerpen F.C. În anul 1973, a revenit în România, dar a fost respins, la porțile Giuleștiului.

Dan Coe, remarcat încă din tinerețe pentru tehnică sa complexă în controlul mingii

Viața nu i-a fost ușoară. După ce a plecat departe de casă, din idolul Giuleştiului, ajunsese un simplu muncitor, spălător de vase la un restaurant românesc, din Köln. În toamnă, pe data de 8 septembrie 1981, Dan Coe sărbătorea împlinirea celor 40 de ani. Câteva săptămâni mai târziu, murea.

Decesul legendei fotbalului românesc ridică și astăzi multe întrebări. Unele voci spun că fotbalistul s-a sinucis, alții afirmă că a fost omorât de Securitate, pentru că nu se abținea să vorbească liber. Dan Coe a avut parte de un sfârșit tragic. La 19 octombrie 1981, managerul imobilului în care locuia l-a găsit pe Dan Coe spânzurat în fața ușii din apartamentul din Köln. Medicii au făcut de urgență o intervenție chirurgicală, l-au reanimat direct, la cord deschis.

„Nu se sugruma el, l-au făcut ăia, că a vorbit una alta pe la radio. Nu cred că-și lua el zilele, iubea prea mult viața”, declara Rică Răducanu despre moartea colegului său.

Coe trăia în Germania, având statut de refugiat politic. Poliția germană nu a cercetat acest caz. Actele au fost direct închise. Această tragedie s-a întâmplat la scurt timp după un interviu dat de Dan Coe la Radio Europa Liberă.