Efectele din spațiu asupra astronauților: ce se întâmplă, de fapt

Un nou studiu alarmant a descoperit că petrecerea lunilor în spațiu poate duce la echivalentul a două decenii de pierderi osoase pentru astronauți.

Studiul, publicat în Scientific Reports, detaliază modul în care cercetătorii de la Universitatea Calgary din Canada au făcut descoperirea îngrijorătoare și explică o posibilă remediere a unei probleme care ar putea deveni mult mai răspândită, pe măsură ce tot mai mulți civili încep să călătorească în spațiu.

Astfel, urmărind 17 astronauți, în mare parte bărbați, cu o vârstă medie de 47 de ani, care au călătorit în spațiu între patru și șapte luni, cercetătorul de exerciții din Calgary Leigh Gabel și echipa ei au folosit un scaner osos 3D de super-înaltă definiție în diferite puncte, înainte și după zborurile lor spațiale, pentru a le măsura forța și densitatea oaselor.

Traiul în spațiu nu e așa ușor cum pare

Așadar, ei au descoperit că pierderea densității osoase a fost cea mai severă pentru astronauții care petrec mai mult de șase luni în spațiu și că cei care petrec mai puține luni au reușit să-și recapete aproximativ jumătate din forța și densitatea osoasă după ce s-au întors pe pământ timp de jumătate de an.

Cu toate că se știe de mult că a petrece mai mult de o lună în spațiu are ca rezultat pierderea osoasă, acest studiu cuantifică cât de multă pierdere osoasă experimentează astronauții în ceea ce privește durata de viață terestră și, de asemenea, analizează modul în care oasele lor își revin, după ce se întorc pe Pământ.

În final, cercetătorii din spatele studiului au indicat, de asemenea, în interviurile cu Science News, o modalitate cheie de a evita pierderea osoasă sau de a întări oasele, în timp ce astronauții sunt în spațiu – ridicarea greutăților.

„Oasele sunt vii și active”, a spus Gabel revistei, „și se remodelează în mod constant”.