De ce îți vin cele mai bune idei sub duș. Ce au descoperit specialiștii

Chiar dacă este un adevăr universal faptul că cele mai bune idei se nas sub duș, până în acest moment, nu putea fi explicat acest lucru. Iată ce au descoperit cercetătorii atunci când vine vorba despre combinația dintre mediul fierbinte și gândirea interesantă.

De ani de zile, oamenii de știință se ceartă asupra așa-numitului „efect de duș” și de ce apare. Acum, două noi experimente au ajutat la clarificarea unora dintre cele mai neclare descoperiri. Ultimele experimente au fost conduse de Zac Irving, care studiază și predă filosofia științei cognitive la Universitatea din Virginia și sugerează că concentrarea neclintită asupra unei sarcini poate fi inamicul creativității.

Astfel că în loc să te gândești la o problemă până când aceasta este rezolvată, descoperirile sugerează că este mai bine să iei o pauză și să participi la o altă sarcină care este ușor captivantă, cum ar fi dușul. Acest mediu poate permite minții tale să rătăcească liber, fără scop sau direcție, deși cu unele constrângeri.

Pe măsură ce gândurile tale plutesc, cercetătorii cred că este mai probabil să descoperi ceva inteligent.O sarcină complet plictisitoare, pe de altă parte, nu pare să îți constrângă suficient gândurile pentru a genera idei creative. Este mai probabil să fii distras sau să te gândești la problema inițială.

Din punct de vedere istoric, experimentele asupra efectului de duș au produs rezultate inconsistente. Unele studii au descoperit că o „sarcină nesolicitantă” lasă creierul să rătăcească și permite creativității să curgă. Dar alte studii nu au reușit să reproducă concluziile.

Irving crede că acest lucru se datorează unor defecte în designul experimental. Multe studii din trecut au combinat rătăcirea minții cu plictiseala, când, în realitate, generarea de idei neobișnuite poate necesita un echilibru subtil între gândirea liberă și gândirea concentrată.

Un studiu din 2015, de exemplu, a constatat că atunci când o persoană are prea multe gânduri care nu au legătură cu o sarcină, poate face inspirația creativă mai greu de găsit. Cu alte cuvinte, la un moment dat, gândurile neconstrânse devin neproductive.

În plus, multe experimente anterioare au folosit diferite tipuri de sarcini de distragere a atenției bazate pe laborator, care nu se traduc bine în lumea reală, cum ar fi clic pe numerele de pe ecranul unui computer. Irving și colegii săi au conceput două noi experimente pentru a compensa aceste limitări.

Primul experiment s-a bazat pe 222 de participanți, dintre care majoritatea erau femei. Într-o încercare inițială, acestor participanți li sa dat 90 de secunde pentru a găsi cât mai multe utilizări alternative pentru o „cărămidă” sau o „clipă”.

Participanții au fost apoi repartizați aleatoriu la una dintre cele două sarcini. Primul grup a fost instruit să urmărească o scenă captivantă de trei minute din When Harry Met Sally. Al doilea grup, între timp, a vizionat un videoclip de trei minute cu bărbați care împătureau rufele.

Motivul pentru care cele mai bune idei se nasc sub duș

După pauza video, ambelor grupuri li s-au acordat în mod neașteptat încă 45 de secunde pentru a adăuga mai multe idei la sarcina lor inițială. Creativitatea răspunsurilor lor a fost punctată de cercetători în funcție de numărul de idei pe care le-au generat, iar noutatea ideilor, bazată pe originalitate.

La sfârșit, participanții au raportat cât de mult a rătăcit mintea lor în timpul secvențelor video. În cele din urmă, autorii au descoperit că în timpul videoclipului captivant, rătăcirea minții a fost asociată pozitiv cu răspunsuri mai creative.

Beneficiile plictiselii, pe de altă parte, nu păreau să fie determinate de rătăcirea minții. După ce au vizionat videoclipul despre spălătorie, participanții au prezentat mai puține idei neobișnuite decât celălalt grup.

„Împreună”, concluzionează autorii, „aceste rezultate sugerează că diferite tipuri de gândire conduc la incubația creativă în timpul sarcinilor angajante și plictisitoare. În timp ce sarcinile antrenante duc la rătăcirea minții productive, sarcinile plictisitoare pot fi benefice, deoarece permit să oscileze între perioadele de concentrare și nemărginit.”

Al doilea experiment a repetat primul experiment între 118 participanți, dar de data aceasta, unei jumătăți din grup i s-a spus în mod specific că se va întoarce la sarcina inițială după înregistrarea video, în timp ce cealaltă jumătate a primit doar o indicație „vagă” că acest lucru ar putea apărea.

Ulterior, participanții au raportat cât de captivante au găsit videoclipurile. Rezultatele celui de-al doilea experiment susțin concluziile centrale din primul experiment. Și anume, ei sugerează că rătăcirea minții sau gândirea care se mișcă liber facilitează generarea de idei noi, „dar numai în timpul unei activități moderat de antrenante care pune unele constrângeri asupra gândirii”.

Interesant este că, atunci când participanții au știut că trebuie să se întoarcă la sarcina inițială, au generat mai multe idei în timpul videoclipului plictisitor, dar cu scoruri de creativitate mai mici. Acest lucru înseamnă că au gândit sarcina inițială în timpul scenei de spălătorie.

Scena filmului, pe de altă parte, a fost suficientă pentru a permite participanților să facă anumite conexiuni între amble sarcini. Sunt necesare cercetări suplimentare al efectului, însă actualele rezultate ne oferă o idee mai bună despre cum sarcinile ușoare precum dușul, ne pot ajuta să generăm gânduri creative în lumea reală.