Cum a ajuns creierul lui Einstein într-un borcan cu maioneză: povestea ciudată de după decesul geniului

Pentru o perioadă mai lungă decât v-ați aștepta, unul dintre cele mai remarcabile creiere ale științei, al lui Einstein, mai precis, a fost ținut într-un borcan de maioneză, într-o cutie frigorifică de bere, în colțul laboratorului unui bărbat.

Pe 17 aprilie 1955, în vârstă de 76 de ani, Albert Einstein a fost dus de urgență la Spitalul Princeton cu sângerare internă cauzată de un anevrism de aortă abdominală, care avea să-i ducă moartea o zi mai târziu. Refuzând operația, el le-a spus familiei și echipei medicale: „Vreau să mor când vreau. Nu vreau să prelungesc viața în mod artificial. Mi-am făcut partea mea. Este timpul să plec. O voi face elegant”.

A murit în dimineața zilei de 18 aprilie, mormăind cuvinte în germană care au fost auzite de o asistentă care, din păcate, nu înțelegea limba.

Einstein i-a spus biografului său: „Vreau să fiu incinerat, astfel încât oamenii să nu vină să se închine la oasele mele”. Și astfel, după autopsie, trupul său a fost incinerat și cenușa lui a fost împrăștiată într-un loc secret. Cu toate acestea, după incinerare, familia sa a aflat că cadavrul nu fusese complet incinerat: în timpul autopsiei, medicul patolog Dr. Thomas Harvey a tăiat craniul lui Einstein și a scos creierul pentru studiu.

Așadar, pentru o lungă perioadă de timp – 45 de ani – Harvey a păstrat cea mai mare parte a creierului într-un borcan.

Fiul lui Einstein a fost, așa cum te-ai aștepta, cel mai puțin mulțumit că creierul tatălui său a fost îndepărtat fără permisiune. Cu toate acestea, Harvey a reușit să-l convingă să-i acorde permisiunea ca creierul să fie studiat, pentru a-și da seama ce i-a făcut mintea atât de strălucitoare și că își va publica descoperirea în curând.

Cum a fost studiat creierul lui Einstein

Cu toate acestea, nu au fost publicate lucrări științifice despre creierul lui Einstein. Abia în 1978, când reporterul Steven Levy a investigat pentru New Jersey Monthly și l-a întâlnit pe Harvey, a devenit clar ce s-a întâmplat cu creierul.

Harvey măsurase, cântărise, fotografiase și comandase picturi ale creierului. El a supravegheat, de asemenea, împărțirea și depozitarea acestuia, transformându-l în 240 de blocuri și 12 seturi de 200 de lame de probă de țesut la Universitatea din Pennsylvania din Philadelphia. El a dat mostre de creier pentru studiu și, la început, a găsit o diferență mică cu creierul non-Einstein. Sau, cel puțin, nimic care să arate de ce Einstein a fost mult mai inteligent decât oamenii obișnuiți.

El a păstrat probele în siguranță și a refuzat să le lase să fie luate de armata americană, despre care a pretins că a cerut să le vadă. La scurt timp după publicarea articolului lui Levy, Harvey a primit multe solicitări pentru o bucată din creierul lui Einstein de studiat, inclusiv de la neuro-anatomistul Marian Diamond de la Universitatea din California, Berkeley. Harvey i-a trimis prin poștă patru mostre de creier de mărimea unui cub de zahăr lui Diamond, într-un borcan de maioneză Kraft Miracle Whip. Mai multe mostre au fost distribuite altor oameni de știință, înainte ca Harvey să predea creierul Centrului Medical Universitar din Princeton în 2004.

Diamond, după ce a primit eșantionul, a publicat o lucrare în 1985 care a descoperit că creierul lui Einstein avea un procent mai mare de celule gliale, în special în țesuturile despre care se crede că sunt implicate în imagini și gândire complexă, în timp ce un alt studiu din 1996 a constatat că neuronii lui Einstein erau diferiți. Dar studiile continuă.