Astăzi vom vorbi despre o tragedie care a avut loc în județul Hunedoara, în urmă cu 51 de ani, și anume Dezastrul de la Certej.

Evenimentul neplăcut s-a petrecut pe data de 30 octombrie 1971, într-o fatidică dimineață de sâmbătă, la ora 04:55.

În acele momente, digul s-a rupt și muntele de steril din iazul de decantare al exploatării miniere Certej a început să alunece. În doar 15 minute, zona a fost acoperită de o pătură de nămol toxic, ducând la moartea a 89 de oameni. Hai să aflăm cum a avut loc Dezastrul de la Certej!

Cea mai mare tragedie din România pe timp de pace

Între anii 1936 și 1971, în perioada de exploatare a iazului de decantare a reziduurilor miniere de la Certej, muncitorii au depozitat în el tot felul de elemente diferite ca granulație, tasare și umiditate. Acest lucru a dus la crearea unei falii de alunecare. Dezastrul a fost iminent și s-a produs pe data de 30 octombrie 1971, la ora 04:55 dimineața.

„Evoluţia evenimentului a avut loc în timp scurt, maximum 10 – 15 minute, fiind însoţit de zgomote puternice, iar în momentul în care a fost prins transformatorul de 6 KW, apa a provocat o explozie”, se arăta în dosar.

Digul a suferit o ruptură de 80 de metri prin care 300.000 de metri cubi de steril au fost expulzați. Nămolul toxic a curs cu viteză și a așternut în comună, în doar 15 minute, un strat gros de o jumătate de metru, pe o distanță de zeci de kilometri pătrați. Valul toxic a ras 6 blocuri de locuințe, fiecare având 25 de apartamente, un cămin cu 30 de camere, 24 de gospodării și 7 locuințe individuale.

„În dimineaţa de 30 octombrie 1971, în jurul orei 5.00, s-a rupt barajul iazului de steril al exploatării miniere şi, împreună cu apa, a pornit în avalanşe inundând o parte din comună, pe o porţiune de 4–5 kilometri. Avalanşa de mâl şi apă a distrus 6 blocuri care erau situate în aval de iaz la o distanţă de circa 500 de metri, iar alte 2 blocuri au fost numai avariate, fiind protejate de un baraj format în faţa lor din copacii şi blocurile antrenate de avalanşa care a durat circa 20 de minute”, informa procurorul şef adjunct Alexandru Oprean care a instrumentat dosarul „Certej 1971”, de la Procuratura Judeţeană Hunedoara.

Bilanțul victimelor de la Certej

În urma tragediei, 89 de persoane au murit și 76 au ajuns la spital cu diferite răni. Victimele scoase din nămolul toxic erau complet goale după ce cianura din el le-a ars total hainele. În ciuda faptului că Primăria din Certej a înregistrat 82 de acte de deces, autoritățile de la acea vreme au anunțat doar 48 de morți, pentru a nu declara doliu național.

Zeci de morți s-ar odihni într-o groapă comună de la marginea cimitirului deoarece autoritățile comunale nu s-au arătat interesate de a stabili identitatea fiecărui om sau de a le organiza o înmormântare creștinească.

„Au pierit peste 118 fiinţe omeneşti. Mari au fost şi pierderile materiale…”, susținea, în vara anului 1990, inginerul Paul Popescu, director al Exploatării miniere Certej la momentul catastrofei.

Supraviețuitorii dezastrului de la Certej au fost despăgubiți de către statul comunist. Cei care locuiau în blocurile distruse au primit câte un apartament nou, iar cei care au locuit la case au primit materiale de construcții pentru a își reface locuințele. Lucrările de refacere au durat aproape un an și jumătate.

„Se construiau blocuri, exploatarea se extinsese, iar sute de oameni au fost aduşi din Moldova pentru a munci la minele din zonă. Cu câteva zile înainte de catastrofă, Certejul sărbătorea 225 de ani de minerit, iar zeci de angajaţi ai minei, în primul rând şefii ei, au fost decoraţi pentru merite deosebite, printr-un decret dat de Nicolae Ceauşescu”, rememora acum un an Ioan, un localnic în vârstă de 81 de ani.

Mărturiile supraviețuitorilor de la Certej

Ioan, acum în vârstă de 81 de ani, a povestit tragedia din dimineața de 30 octombrie 1971. Acesta, împreună cu câțiva membri ai familiei, s-au trezit în zori pentru a pregăti cazanul de țuică. Se aflau toți în gospodăria socrului său, care se afla la 3 km de iazul de decantare. O pană de curent le-a atras atenția, urmată apoi de o ploaie de zgomote puternice.

„A fost o pană de curent care a lăsat totul în beznă şi, imediat am început să auzim, tot mai clar, trosnetele şi vuietele puternice venite dinspre mină. Am simţit că pericolul se apropie de noi ca o avalanşă puternică, dar am rămas înmărmuriţi până când, dintr-o dată, am început să distingem glasurile oamenilor: „Mă înec, mor, mă înec, mor”, a mărturisit Ioan.

A doua zi, 52 de victime au fost scoase din mâlul toxic și depozitate în căminul cultural. Supraviețuitorii au fost chemați de autorități pentru a identifica victimele.

„Oamenii din zonă, care supravieţuiseră, au fost chemaţi de autorităţi să identifice cadavrele. Printre morţi erau o mulţime de copii, ale căror trupuri, dezbrăcate, erau înşiruite pe jos. Corpurile erau strivite în aşa hal, încât cu greu la mai puteai recunoaşte”, îşi aminteşte vârstnicul.

În următoarele zile, autoritățile au mai recuperat victime cu ajutorul oamenilor și a militarilor. Ioan își aduce aminte cu toate cadavrele descoperite ulterior au fost îngropate la comun.

„În acest timp, în cimitir, în spatele unui cordon de jandarmi, am văzut excavatoarele care săpau groapa comună, în care au fost aruncate de-a valma cele mai multe dintre cadavre”, mai spune localnicul.

O altă supraviețuitoare a tragediei este Lucica Muntean, senatoare PNL de Hunedoara. La vremea tragediei, aceasta era elevă de liceu în vârstă de 15 ani. Printre victimele dezastrului de la Certej s-au numărat și mulți elevi care au ajuns cu răni serioase la spital. Aceasta era deja internată după ce fusese operată în urma unui accident petrecut pe terenul de sport.

„Dimineața, când m-am trezit, în patul de lângă mine am văzut un copilaș de vreo 5 ani, pansat la ochi, care plângea strigând-o pe mama lui. În salon erau și alți pacienți noi care păreau că au suferințe foarte mari. Ușa salonului se deschidea mereu și oamenii disperați intrau și se uitau la cei din paturi,

căutând parcă pe cineva. Așa am aflat că undeva foarte aproape de Deva avusese loc o tragedie. Că la Certej se rupsese digul de la exploatarea minieră și o mare de nămol s-a revărsat înghițind casele din apropiere.

M-am așezat lângă copilaș și am aflat că-l cheamă Penică. L-am ținut de mâini ca să nu-și ia pansamentul de la ochi și l-am mângâiat. Mama ta o să vină, îi spuneam. Nu mai plânge! Merg la geam să o chem! Și chiar m-am dus la fereastra salonului, unde am încremenit. Curtea din spatele spitalului era plină de sicrie. ”Pleacă de la geam!” a strigat cineva din curte. Și am plecat.

Am ieșit pe coridor și am văzut oameni plângând și alergând în căutarea celor dragi. Apoi o femeie a intrat în salonul nostru și s-a dus direct la patul lui Penică. Eu m-am bucurat, crezând că e mama lui. Dar nu era! Femeia își căuta copilul și văzând că nu e el, a început să plângă și să-i întrebe pe cei din salon dacă nu i-au văzut copilul. Unii puteau vorbi și alții nu”, scrie parlamentarul.

În a treia zi de la internare, copilul de 5 ani nu se mai afla în salon cu Lucica Muntean.

„Am plâns, crezând că Penică al meu pățise ceva grav și nimeni nu voia să-mi spună. Nu am aflat niciodată! Am fost externată în aceeași zi și mutată la infirmeria liceului. Multă vreme mi-am mângâiat sufletul de copil sperând că Penică e bine, că l-a găsit mama lui și că e sănătos și fericit. Asta vreau să cred și acum! Ceea ce am aflat în schimb, a fost faptul că mulți dintre cei internați au fost duși în sicriele din spatele spitalului”, a rememorat aceasta în 2022.

Ancheta de la Certej

În urma tragediei de la Certej, au fost făcute cercetări și audieri. Cu toate că autoritățile au stat aproape doi ani să adune dovezi și declarații, nimeni nu a fost găsit vinovat de moartea celor 89 de oameni. Ancheta a decis că tragedia este urmarea unor împrejurări ce nu ar fi putut fi prevăzute.

„Nu se poate reţine vinovăţia vreunei persoane, lipsind răspunderea penală pentru această faptă. Ipoteza care stă la baza evenimentului produs, admisă aproape unanim de specialişti şi însuşită şi de către comisia guvernamentală, constă în pierderea în timp a stabilităţii masivului de steril, pe una din laturile decantorului, sub împingerea motivă a materialului din spate, datorită creşterii peste limita critică de înălţime, provocând ruperea masivului şi aluvionarea  cantităţii de 250.000 – 300.000 de metri cubi de material decantat.

Acest lucru a determinat un grad diferit de permeabilitate a apei, favorizând o reducere substanţială şi prezentă a plajei ce a contribuit la formarea unor oglinzi de alunecare, conducând la o rezistenţă mai mică pe talpa decantorului, care sub influenţa greutăţii masei depozitate a provocat alunecarea”, se arată în dosarul Certej 1971.

Cu toate acestea, cu doar o săptămână înainte de dezastrul de la Certej, ministrul minelor de la acea vreme – Bujor Almășan – și o comisie guvernamentală au verificat respectivul iaz de decantare care a dus la producerea tragediei și au spus că este încă funcțional. Au aniversat cu mare fast 225 de ani de minerit chiar în acea zi, pentru ca năpasta să aibă loc pe 30 octombrie.

„Specialiştii apreciază că iazul a fost incorect amplasat, incorect proiectat, incorect construit şi incorect exploatat”, arătau anchetatorii.

Un alt detaliu pe care autoritățile l-au ignorat a fost ruperea iazului cu doar 5 ani înainte de tragedia de la 1971. Atunci, o cantitate mare de steril s-a revărsat, dar nu au fost înregistrate victime. Mineritul în zonă nu a fost oprit, nu s-au luat măsuri suplimentare pentru a întări iazul și, ba mai mult, a fost umplut până la refuz cu reziduri miniere.

„Deşi aceşti factori au fost cunoscuţi, nu s-au luat măsuri, deoarece după regulamentul de exploatare a iazurilor, existent, această problemă nu s-a pus, iar după instrucţiunile nr. 1093 din 31 XII.1970 ale Ministerului Industriei şi Geologiei, iazul ar fi trebuit în mod practic să fie scos din exploatare”, se arăta în dosar.

Certejul din Hunedoara, o fantomă a mineritului

La 51 de ani de la această fatidică tragedie a mineritului românesc, satul Certejul de Sus din Hunedoara a rămas doar cu ruinele minelor Certej și Coranda. Fostul iaz steril al minei Certej a fost, în timp, cucerit de natură. În vecinătate se mai află două foste iazuri de decantare care nu mai sunt folosite, dar se află într-o stare avansată de eroziune.

Compania Deva Gold a vrut să reia în această zonă exploatările miniere, având în proprietatea lor câteva suprafețe bune de săpat. Dar organizațiile de mediu se opun de câțiva ani proiectului companiei, încercând din răsputeri să evite o nouă tragedie ca cea de acum 51 de ani.

În ciuda tragediei din 1971, activitatea minieră a durat 3 secole, fără întrerupere. Mineritul după aur, argint, metale prețioase sau minereuri complexe de la Certej s-a încheiat definitiv la mijlocul anilor 2000. În urma acestei activități de exploatare a solului, au rămas clădiri miniere închise şi galerii de mină ruinate sau blindate, precum și terenuri neecologizate.

Emblema locului a rămas statuia unui minier care veghează în centrul localității, deasupra blocurilor construite în anii ’70 pentru familiile minerilor aduși pentru Certej. Din păcate, acest monument a fost și el vandalizat.