Ce se întâmplă, de fapt, atunci când pici „beat mort”: explicația oamenilor de știință
Potrivit mai multor sondaje, foarte mulți oameni s-au confruntat cu beția extremă, de-a lungul timpului. Vorbim, în acest caz, despre 66 la sută dintre respondenți.
Una dintre problemele acestui studiu este că oamenii rareori vor să participe la așa ceva, simțind rușine atunci când vorbesc despre acea dată (sau dăți) când au picat beți morți.
La sfârșitul anilor 1960 și începutul anilor 1970, cercetătorul Donald Goodwin a recrutat alcoolici din spitale pentru a participa la o serie de teste.
În prima parte a studiului, subiecții au fost întrebați despre propriile lor experiențe de blackout și despre modul în care alții le-au descris comportamentul în timpul acestor evenimente. În mod surprinzător, el a descoperit că alcoolicii dețineau, în mare parte, controlul asupra situației.
„Cele mai dramatice beții au implicat călătorii”, a scris Goodwin în studiul său din 1969, publicat în British Journal of Psychiatry.
„Aproximativ o pătrime dintre subiecți s-au trezit cel puțin o dată într-un loc fără a-și aminti cum au ajuns acolo. Adesea, aceasta presupunea călătoria pe distanțe lungi pe o perioadă de o zi sau mai mult. Persoana respectivă evident că trebuie să fi avut un anumit control asupra acțiunilor sale, în ciuda viciului”, a mai spus acesta.
„În unele cazuri, au fost transferați bani, s-au îmbarcat în avioane, au luat camere la hoteluri, dar persoanele nu și-au putut aminti în mod conștient niciunul dintre aceste evenimente”, s-a mai menționat.
Ce spun ceilalți despre comportamentul unui om „beat mort”
Prietenii care i-au văzut în aceste stări i-au descris ca fiind beți, dar purtându-se oarecum normal. Discuția cu acești pacienți a oferit o mulțime de informații interesante despre presupusa stare de inconștiență. „Un om s-a trezit dansând fără a-și aminti ce făcuse în ultimele șase ore”.
Într-un experiment, el a luat o tigaie în mână și a întrebat participanții dacă le este foame. După ce le-a auzit răspunsul, i-a informat că tigaia era plină cu șoareci morți. Interesant este că a descoperit că subiecții au uitat acest eveniment după 30 de minute și nu și-au putut aminti a doua zi, dar și-au putut aminti la aproximativ două minute după ce a avut loc, sugerând că memoria pe termen scurt era încă intactă în timpul acestor stări de presupusă inconștiență.
„Credem că o mare parte din ceea ce se întâmplă este că alcoolul suprimă hipocampul și nu poate crea această ținere de minte a evenimentelor”, a declarat Aaron White, de la Institutul Național pentru Abuzul de Alcool și Alcoolismul din SUA, pentru BBC. „Este ca un gol temporar pe banda de înregistrare”, a mai spus el.