Ce e mai rămas din ultimul tigrul tasmanian: o grămadă de oase. Extincția acestei specii, provocată de om

Tigrul tasmanian este o specie dispărută de ani de zile, din nefericire. Principalul vinovat pentru asta este omul.

Ultimul tilacin (Thylacinus cynocephalus) ar fi murit în grădina zoologică Beaumaris din Hobart pe 7 septembrie 1936, ceea ce a dus la extincția speciei.

În arhive, există mai multe imagini ale unui tilacin de la grădina zoologică despre care se credea că este ultimul din specia lui. Cu toate acestea, noua cercetare sugerează că animalul din această înregistrare ar fi fost, de fapt, penultimul.

Se pare că ultimul tigru tasmanian a fost o femelă bătrână care fusese capturată de către Elias Churchill și vândută grădinii zoologice în mai 1936. Aceasta murit la doar câteva luni după ce a ajuns la grădina zoologică și corpul său a fost trimis la Galeria de Artă din Tasmania (TMAG), însă curatorii nu l-au etichetat corespunzător pentru că fusese prins ilegal.

„De ani de zile, mulți curatori și cercetători de muzeu au căutat rămășițele sale fără succes”, a declarat doctorul Robert Paddle, expert tigri tasmanieini, într-un comunicat.

„Niciun material care datează din 1936 nu a fost înregistrat de grădina zoologică, așa că s-a presupus că corpul său a fost aruncat”.

Paddle și Kathryn Medlock au studiat un raport nepublicat al unui taxidermist de la muzeu, datat în perioada 1936-1937, în care era menționat un tigru tasmanian. Acest lucru a determinat o revizuire a specimenelor din depozit, dezvăluind, în cele din urmă, adevărul.

„Corpul a fost jupuit, iar scheletul dezarticulat a fost poziționat pe o serie de cinci carduri pentru a fi inclus în colecția de educație nou formată, supravegheată de profesorul de științe din muzeu, domnul A W G Powell”, a explicat Medlock.

Oamenii, principalii vinovați pentru dispariția tigrilor tasmanieni

Oamenii și vânătoarea excesivă au fost, în mare parte, elementele responsabile pentru dispariția speciei.

Unii cred că specia încă ar exista, stând ascunsă în sălbăticia Tasmaniei, dar aceste afirmații sunt, în mare măsură, contestate de oamenii de știință.

Cu ajutorul ultimelor rămășițe descoperite, cercetătorii speră să poată continua păstrarea moștenirii acestei minunate specii.