Au finanțat Marea Unire din banii lor, ca apoi să fie întemnițați de comuniști: povestea tragică a înfăptuitorilor Marii Uniri de la 1918

După cum știi deja de la orele de istorie, Marea Unire s-a produs în anul 1918, an în care s-a format România, ca stat de drept.

De fapt, în acea perioadă, se poate spune că marile imperii ale lumii se aflau într-un declin total, începând cu Imperiul Austro-Ungar, dar și cel otoman. Laolaltă cu cele două, Imperiul Țarist dispăruse, de asemenea, „de pe radar”, fiind înlocuit de un regim bolșevic care, ani mai târziu, se dovedea a fi extrem de dăunător chiar și României.

În spatele Marii Uniri a stat, însă, o mână de politicieni români cu idealuri înalte, dispuși să facă sacrificii, chiar și financiare, ca să vadă România întreagă.

Primele demersuri pentru Marea Unire

În 1918, în toamnă, Imperiul Austro-Ungar își „dădea duhul”, lăsând în urma lui multă instabilitate atât în interior, cât și în exterior. Primul Război Mondial destabiliza financiar absolut totul.

Așadar, se mergea pe principiul că fiecare popor avea dreptul de-și folosi propriile însemne, în război, pentru a li se câștiga loialitatea. De asemenea, fuseseră asigurați că nu vor lupta împotriva unor soldați de aceeași naționalitatea, pentru a nu se crea vâlvă. Spre exemplu, românii din Transilvania aveau să fie trimiși să lupte pe frontul italian, însă nu împotriva altor români.

Pe de altă parte, cu ani înainte, mulți dintre liderii comunităților românești erau trimiși la Șopron, aproape de granița cu Austria, fiind considerați „elemente periculoase”.  După 1918, acestora le era permis să se întoarcă acasă.

„La Paris se constituie un Consiliu Naţional pentru Unitatea Românilor, în lagărele de prizonieri din Rusia, din Italia se desfăşoară o campanie de recrutare de voluntari care să lupte în Armata Română sau alături de Armatele Antantei, cazul prizonierilor români din Italia, ei s-au oferit să lupte contra Austro-Ungariei”, spune conf. univ. Valentin Şerdan-Orga, director BCU Cluj, conform digi24.ro.

Ne întoarcem un pic în timp și menționăm că, în 1905-1906, românii își trimiteau deja reprezentanți în guvernul Ungariei. Printre aceștia se numărau  Iuliu Maniu, Ioan Suciu, Aurel Vlad, literatul Vasile Goldiş, medicul Alexandru Vaida Voevod sau finanţistul Teodor Mihali. Toți aceștia proveneau din familii cu idealuri pașoptiste și membri ai Mișcării Memorandiste, din 1892.

Acești politicieni români aveau să se remarce prin discursurile lor logice și bine închegate, însă cel mai mult avea să iasă în evidență Iuliu Maniu.

„Da, tatăl meu a trecut prin multe închisori, nici nu le-aș putea enumera pe toate. A făcut și canal și sigur că ne-a povestit multe din închisoare, acum nu știu dacă ne-a povestit tot, dar ne-a povestit multe întâmplări. N-am fost mințiți și nu ne-am lăsat mințiți pe urmă de nimeni. Știam foarte bine ce înseamnă regimul comunist și ce înseamnă închisorile comuniste”, spune ing. Tudor Boilă, conform sursei citate anterior.

„„Lupta” s-a creat şi a funcţionat cu banii unor deputaţi români, cu banii unuia dintre politicienii români, Mihu, foarte bogat, unor aromâni care aveau sentimente româneşti, şi din banii lui Alexadru Vaida Voevod chiar. Am găsit o scrisoare a soţiei lui Vaida Voevod, a bunicii mele către tatăl meu, în care ea se plânge, zice: „Taică-tău şi-a cheltuit toată averea, a vândut chiar şi bijuteriile mele de dotă la nuntă, în slujba politicii”, spunea, la rândul lui, prof. Mircea Vaida-Voevod, nepot al lui Alexandru Vaida Voevod.

Au înfăptuit România, ca la scurt timp să le fie furată, din nou, de bolșevici

Venirea comuniștilor la putere a însemnat, în egală măsură, și începutul unor orori de nedescris pentru cei care au pus bazele Marii Uniri. Într-o goană permanentă de A prinde și deposedat de averi „boierii”, bolșevicii omiteau că aceștia erau cei care puseseră bazele țării pe care o cotropiseră ei, ca mai apoi să se folosească de ea.

„Vaida Voevod, Aurel Vlad erau finanţatori ai luptei naţionale. Prezenţa lor cu diverse ocazii când se strângeau fonduri. Donau sume de bani. În capul listelor de donaţii sunt Ioan Mihu, Teodor Mihali, George Pop de Băseşti. Având această bază materială ei au putut să se mişte”, mai a adăugat conf. univ. Valentin Şerdan-Orga, director BCU Cluj.

Din neferire, Aurel Vlad ajungea să moară la Sighet, în 1953. De aceeași soartă avea să sufere și Iuliu Maniu, fost prim-ministrul al României în repetate rânduri, dar și unul dintre cei care au făcut posibilă existența României Mari.