Povestea fascinantă a fotografiei care a șocat omenirea în timpul Războiului Rece. Ce ascunde „sărutul morții”, de fapt

de: Mădălina Bahrim
19 11. 2021

În periada Războiului Rece, o fotografie cel puțin inedită avea să șocheze întreaga suflare omenească. Aceasta îi ilustra, sărutându-se, pe Erich Honecker, președintele Germaniei de Est și Leonid Brezhnev, liderul URSS.

„Sărutul Fratern” aceasta este denumirea pe care o poartă imaginea ce îi ilustrează pe cei doi lideri. Povestea fotografiei își are originile într-o zi aparent banală, de octombrie 1979.

Atunci, Uniunea Sovietică și Germania de Est au semnat un acord care nu presupunea nimic ieșit din comun, ci doar o înțelegere politico-economică cu privire la faptul că rușii aveau să furnizeze nemților petrol, gaze naturale și echipamente militare pe o perioadă de 11 ani. La rândul lor, și nemții aveau propriile obligații, conform prevederilor înțelegerii de la vârful puterii. Aceștia le dădeau rușilor nave militare, tot felul de mașinării și produse chimice.

Ce se ascunde, de fapt, în spatele fotografiei

Însă ziua aceea mai avea o semnificație deosebită. În acea zi se împlineau 30 de ani de la apariția Germaniei de Est.

Ei bine, deși astăzi ni se pare ciudat, sărutul pe buze era o manifestare specifică liderilor comuniști, care își arătau astfel apropierea, solidaritatea și uniunea de breaslă.

Așa au făcut și Erich Honecker, președintele Germaniei de Est și Leonid Brezhnev, liderul URSS. La semnarea înțelegerii, în cadrul unei ceremonii oficiale, cei doi și-au împreunat buzele, spre stupefacția tuturor, iar gestul avea să facă înconjurul lumii și să reprezinte, chiar până în zilele noastre, un subiect incitant și care stârnește numeroase controverse și discuții aprinse.

Pentru Brezhnev acest gest nu era deloc străin, ba chiar putem spune că făcea parte din obiceiurile sale, el apelând la această manifestare de mai multe ori de-a lungul carierei politice impresionante, care a marcat istoria lumii.

Imaginea a rămas moștenire posterității și avem ocazia de a o vedea și comenta și noi, astăzi, la multe decenii distanță, datorită fotografului Regis Bossu.