Creierul ‘din stomac’, mai important decât crezi: ce poate să-ți spună și de ce este deștept

Communications Biology publică o cercetare conform căreia sistemul nervos enteric (ENS) din intestinul nostru funcționează la fel ca alte rețele neuronale din creier și măduva spinării.

Echipa de cercetători au descoperit modul în care mii de neuroni din interiorul ENS comunică  între ei, provocând contracții în tractul gastro-intestinal pentru a ajuta aparatul digestiv.

De aceea este numit și  ”al doilea creier” sau creierul ”din stomac”.

Acesta are o activitate foarte diferită față de propulsia observată la alte organe musculare din jurul corpului uman.

„Mecanismul identificat este mai complex decât se aștepta și este foarte diferit de propulsia fluidelor de-a lungul altor organe musculare netede goale”, explică cercetătorii în lucrarea lor.

Echipa a constatat toate acestea, folosind o tehnică recent dezvoltată care combină înregistrări video de înaltă rezoluție cu o analiză a activității electrice biologice.

Cum funcționează ”al doilea creier” ?

Ei spun că au găsit ciorchini mari de neuroni de conectare. Aceștia trag pentru a propulsa conținutul colonului mai departe în jos, prin intestin, atât prin neuroni motori excitatori (provocând acțiune), cât și inhibitori (acțiune de blocare).

„Interesant este că același circuit neuronal a fost activat atât în ​​timpul contracțiilor propulsive, cât și în cele nepropulsive”, spune neurofiziologul Nick Spencer de la Universitatea Flinders din Australia.

Descoperirea înseamnă că ENS este alcătuit dintr-o rețea mai avansată de circuite.

Contrar a ceea ce se crezuse anterior ele acoperă o secțiune mai largă a intestinului și care implică o cantitate mai mare de diferite tipuri de neuroni care lucrează în tandem.

Echipa spune că susține ipoteza că ENS este, de fapt, „primul creier”. Ei argumentează că s-ar putea să fi evoluat la animale cu mult timp înainte ca creierul nostru real să ia forma actuală.

„Sincronizarea activității neuronale între populațiile mari de neuroni este comună în sistemul nervos al multor animale vertebrate”, spune Spencer.

Dar, dacă este adevărat, vor fi necesare cercetări suplimentare în acestă direcție.

La fel de necesar este și analiza exactă a modului în care activitățile ENS afectează funcționarea tractului gastro-intestinal la diferite specii.