Programul Prima casă, mai irelevant ca niciodată: de ce optează românii pentru credite ipotecare ”clasice”
Programul Prima casă, când a fost introdus în România, a făcut viața mai ușoară multor tineri români care își doreau o locuință. Între timp, lucrurile s-au complicat teribil și nu mai este ”o afacere”.
Ca să-ți dai seama cât de irelevant a devenit efortul autorităților în acest sens, este suficient să ai în vedere o statistică simplă. Mai puțin de 30% dintre creditele ipotecare semnate în ultimul an de băncile din România au fost realizate prin intermediul programului Prima casă. Ceilalți de 70% preferă creditele ipotecare ”clasice”.
Afinitatea românilor pentru credite ipotecare fără Prima casă este amplificată și de nepăsarea autorităților pe acest subiect. Cea mai recentă variantă a proiectului legislativ a fost promulgată în luna aprilie a acestui an. Gestul cu pricina ar putea fi clasificat ca un lucru bun, dacă am fi avut și norme metodologice de aplicare a legii respective, norme care nu apărut nicăieri nici până la această oră. Ca referință, noua formă a legii este intitulată ”O familie, o casă”.
Creditele ipotecare acordate prin programul Prima casă, care presupun un avans de doar 5%, au pierdut teren în ultimul an, ajungând să reprezinte mai puţin de 30% din totalul finanţărilor ipotecare noi acordate în perioada mai 2019 – aprilie 2020, respectiv 3,8 mld. lei, după cum reiese din datele BNR.
Creditele ipotecare standard, pentru care trebuie achitat un avans cuprins între 15% şi 25% din partea clienţilor, au devenit soluţia cea mai folosită pentru a finanţa achiziţia unei locuinţe, ponderea acestor credite urcând în jur de 72% din totalul finanţărilor ipotecare noi la finele lunii aprilie 2020.
Comparativ, în urmă cu 7-8 ani ipotecarele standard aveau o pondere mai mică de 30% din totalul finanţărilor noi. Nu ajută nici faptul că ministerul Finanţelor a scăzut treptat plafonul anual de garanţii în cadrul programului Prima casă până la 2 miliarde lei pentru fiecare an din perioada 2018-2020, un detaliu care se reflectă în reticența oamenilor că vor reuși să se încadreze.