Preoților români nu le pasă de pandemie, că pentru ei omul e o „marfă” — bună și vie, și moartă

Situația locală și globală a trecut e teribilă. Suntem în prima săptămână de pandemie, dar circulara Organizației Mondiale a Sănătății nu pare să fi ajuns la Biserica Ortodoxă Română. Încă se lucrează la faza pe rugăciuni, iar împărtășania merge înainte. Există și două cazuri grăitoare. Ar putea fi sute care n-au fost filmate sau spuse. În esență, Biserica are de vândut un mesaj și nu se poate debarasa de el acum.

[related]

În urmă cu aproape șase ani, publicația Gândul a publicat o serie despre BOR. Seria a fost excelent denumită GODPORAȚIA. În ciuda demersurilor de ajutare a comunităților sărace sau defavorizate, la scară mare, Biserica joacă în altă ligă. E liga pe care o poți vedea cel mai bine la corporațiile mari, cum ar fi Google, Apple sau Facebook.

Există, pe de o parte, discursul public și, pe de alta, practica din spatele discursului. Steve Jobs, de exemplu, era recunoscut pentru o abordare de altfel nesănătoasă: reality distortion field (în română: malaxor de distorsionare a realității). Practic, există realitatea, apoi există mesajul prin care prezinți realitatea altora.

Biserica practică excelent această tehnică.

A spus-o direct purtătorul de cuvânt al instituției: „Coronavirusul nu se ia prin rugăciune, ci, în primul rând, prin ignorarea normelor de igienă elementară, așa cum spun și autoritățile medicale. Cei declarați bolnavi stau oricum acasă sau în carantină. Biserica nu intră în carantină pentru că ea aparține lui Hristos, nu vreunei autorități pământești”, a afirmat Vasile Bănescu.

Virusul trăiește acolo unde igiena nu-i. Fix ca la o împărtășanie

Din 17 martie avem două cazuri frumoase cu doi preoți. Primul, arhiepiscopul Teodosie, a împărtășit peste 100 de persoane cu aceeași linguriță. Reprezentanții bisericii au spus doar că, dacă printre credincioși sunt persoane care au probleme, trebuie să vorbească cu duhovnicul și să găsească o soluție pentru a primi altfel împărtășania.

De cealaltă parte este preotul Irimiță Marga din Sibiu. El a fost filmat în timp ce împărtășea oameni fără linguriță, direct cu mâna. Înmuia pâinea în vin și le-o dădea celor care stăteau la coadă.

Laurențiu Streza, mitropolitul Ardealului, i-a trimis o scrisoare și, pe scurt, i-a zis că nu-i frumos. Așa că preotul a găsit o scuză: nu face doar el așa ceva. „Este un act liturgic de care sunt personal responsabil. Vreau să vă mai spun că nu sunt primul din țară, eu mai știu cel puțin unul care a recurs la acest mod, înaintea mea”, a explicat preotul.

Ține cont că acestea sunt cele două cazuri de care am aflat cu toții azi. Pe lângă cele două pot fi alte zece sau o sută. E irelevant numărul, e suficient să ții cont că Biserica funcționează mereu după alte reguli, pentru că are un mesaj de livrat.

În ciuda stării de urgență și-a restricționării adunărilor publice, preoții și Biserica în ansamblu nu-și permit să-și limiteze prezența printre cei care sunt sursă de venit. Astfel, oamenii instituției se poziționează ca un intermediar între viața pe Pământ și Dumnezeu, ceea ce înseamnă că, în viață sau morți, credincioșii sunt, pe termen scurt, la fel de valoroși. Pe termen lung nu-i cert unde poate ajunge BOR și ce o să mai însemne credința prin astfel de intermediari.

Pandemia a picat și-nainte de Paște, moment de grea încercare pentru finanțele Bisericii

Pe 16 martie, Klaus Iohannis a decretat, oficial, stare de urgență. E aplicată pentru 30 de zile, iar Paștele (19 aprilie) e mult prea aproape de perioada actuală. Așa cum ziceam că BOR seamănă cu o corporație, așa și acționează. În momentele în care oamenii sunt mai înclinați să-i dea bani și să participe la slujbe, trebuie să fie acolo, să nu fie uitată. Aici a plusat și șeful BOR.

„Nu trebuie ca această izolare şi această carantină să fie considerată o însingurare, ci un prilej de a spori comuniunea, iubirea noastră smerită faţă de Dumnezeu şi iubirea noastră milostivă faţă de semeni. Prin urmare, trebuie să ne rugăm şi să lucrăm nu numai pentru sănătatea sufletelor şi a trupurilor noastre, ci şi pentru sănătatea semenilor noştri.”
Patriarhul Daniel

Avem, în martie 2020, o catedrală neterminată – inaugurată de ochii lumii – și în care Primăria și statul au băgat bani angro. Avem afacerile Patriarhiei care, sub comanda lui Daniel, și-a eficientizat fluxul de bani și și-a asigurat supraviețuirea ca cea mai de succes corporație națională, racordată și la bani de la buget, și la bani de la buzunarul credincioșilor. Detalii, de la caz la caz, sunt pe site-ul Să fie lumină, de unde afli și statul a dat cadou Patriarhiei „un hectar” de bloc în București, în Piața Unirii. Proprietatea – evaluată la circa 15 milioane de euro – era menită să-i rezolve cultului cele mai multe dintre nevoile administrative.

[related]

Biserica – instituțional și prin oamenii săi – și-a depășit de mult timp condiția. Tocmai de aceea are tot felul de păreri structurate pe scheletul ideologiei primare.

Pe măsură ce-și consolidează finanțările, trebuie să mențină o aparență de smerenie, deschidere către oameni și practici fără frică. Ocazie cu care vom mai afla de preoți cărora nu le pasă de pandemie. Ultima împărtășanie, pe bani, tot ei o fac, la fel și ultima cântare la înmormântare.

Conținutul articolelor din secțiunea Opinii reprezintă strict opiniile autorilor textelor și nu reprezintă neapărat poziția oficială a PLAYTECH.ro.