Momentele cu epidemii istorice când oamenii au avut o problemă cu vaccinarea
De-a lungul timpului, vaccinarea a fost un subiect controversat. De-o parte sunt cei care văd vaccinurile soluția ideală pentru imunizare, iar de cealaltă parte există cei care garantează că substanțele folosite fac, de fapt, mai mult rău decât bine.
Chiar și în ziua de azi, în ciuda tuturor dovezilor științifice avem încă susținători ai mișcării antivaccin. În prezent, social media este considerată mijlocul principal prin care dezinformările din acest domeniu ajung la mase mari de oameni.
Totuși, rețelele sociale nu au existat dintotdeauna, însă persoanele care s-au declarat împotriva vaccinării, da. Au existat și argumente stupide pe care aceștia le-au invocat, de-a lungul timpului, pentru a demonstra cât de periculos ar fi fost, de fapt, un vaccin sau altul.
Vaccinarea a apărut pentru prima dată în secolul 18 și, încă de atunci existau și antivacciniștii.
În 1790, de exemplu, în urma mai multor proceduri experimentale, chirurgul Edward Jenner a ajuns la concluzia că expunerea pacienților la pustulele cauzate de variola taurinelor le-ar oferi acestora imunitate la variolă. (Variola taurinelor este o maladie infecțioasă a vacilor, care seamănă cu o formă ușoară de variolă). După publicarea descoperirilor sale în 1798, vaccinul dezvoltat de Jenner a fost folosit la scară largă.
Totuși, mulți erau sceptici în legătură cu acest vaccin. Astfel, au apărut zvonurile potrivit cărora pacienții care le-ar fi fost injectate astfel de substanțe, le-ar fi crescut coarne.
Ulterior, în urma unei legi adoptate în 1853, prin care se menționa obligația ca toți bebelușii să fie vaccinați, oamenii au început să lanseze acuzații că libertatea personală le-ar fi amenințată. De aici, împotrivirea a crescut tot mai mult.
Vaccinarea în perioada victoriană
Dezvoltarea tehnologiilor de printare și scăderea costurilor a dus la creșterea numărului de ziare disponibile pe piață. Astfel, toată lumea avea acces mai ușor la informații, inclusiv la cele de natură medicală. De exemplu, folosirea expresiei „anti-vaccinare” a crescut dramatic la finalul secolului 19.
Revistele și broșurile conțineau de multe ori informații false, care promovau cât de periculoase ar fi fost, de fapt, vaccinurile. Erau denumite drept „proceduri toxice” folosite împotriva celei mai vulnerabile categorii de cetățeni: copiii.
Un fragment dintr-o revistă publicată în 1876, care condamna vaccinarea, suna cam așa: „Ca Anti-Vaccinatori cu inima sănătoasă și luminată, este datoria noastră și ar trebui să fie scopul nostru permanent și constant, să lucrăm spre distrugerea completă a Despotismului medical”.
Cum sunt văzute lucrurile astăzi
În prezent, mai toată lumea are acces liber la informații. De asemenea, medicina este mai dezvoltată ca niciodată, iar o serie amplă de studii arată cât de benefice sunt vaccinurile pentru imunitatea oamenilor.
Cu toate acestea, nu toată lumea alege să vadă acest lucru. Și în ziua de azi există nenumărate voci care privesc cu scepticism această modalitate de imunizare. Motivele sunt multiple. Unii consideră că vaccinurile nu ar fi utile pentru imunizare ci, dimpotrivă, ar dăuna sănătății celor vaccinați care ar putea ajunge să sufere de autism din această cauză.
Avem și exemple de oameni care cred în teoriile conspirației în ceea ce privește vaccinarea. Mulți susținători ai mișcării antivaccin au ajuns la concluzia că că guvernele ar complota împotriva locuitorilor planetei și ar ascunde informații esențiale, doar pentru a face bani. De exemplu, aceștia cred că, de fapt, poliomelita nu există, ci este o boală inventată de cei puternici.