Cum se folosește telefonul? Ghidul din secolul trecut e impresionant
Este greu să ne amintim o perioadă în care telefoanele nu existau, însă această broșură din 1951 ne amintește că a fost o perioadă în care aveam nevoie de instrucțiuni pentru a le folosi.
Publicat de Bell Telephone System, “The Telephone and How We Use It” este un ghid pentru începătorii care vor să folosească un telefon. Destul de amuzant, dar găsim câteva sfaturi de urmat chizar și-n era noastră digitală.
De la a ne aminti de ce folosim telefonul la a arunca o privire la cum arătau telefoanele atunci, broșura este o amintire frumoasă a vremurilor apuse. Broșura se concentrează în principal pe telefonul cu disc, care a fost folosit până în anii ’80. Nu ești sigur în ce mod să ții receptorul? Manualul îți explică. Vrei să cunoști eticheta corectă atunci când iei un mesaj? Broșura listează mai multe scenarii.
„Când telefonezi, cealaltă persoană nu te poate vedea. El te judecă după vocea ta”.
În comparație cu dependența noastră din ce în ce mai mare de mesaje text, emoticoane și gif-uri pentru a ne exprima sentimentele, această frază ne amintește de modul în care metodele noastre de comunicare s-au schimbat.
Broșura din anii ’50 cu mix de nostalgie și simplitate
Aici, ești învățat cum să vorbești la telefon – ții receptorul aproape de ureche, vorbești în partea de jos a receptorului, pe care îl ții lângă gură și, în niciun caz, sub bărbie. De asemenea, îți sugerează să nu țipi. Vorbește ca și cum persoana de la celălalt capăt ar fi în cameră cu tine.
Dacă foloseai un telefon fără cadran, adică fără să poți forma numărul, trebuia să suni în centrală, să comunici numărul de telefon cu care vrei să-ți facă legătura, iar apoi centralista îți făcea legătura. Putea dura ceva timp…
Dacă răspunzi unui apel pentru un alt membru al familiei, fii politicos și spune “Doar un moment, vă rog”, până chemi persoana respectivă. Evident, nu e frumos nici să trântești receptorul, când termini conversația. Așa că așază-l cu grijă, ca să nu spargi timpane.
Acum, cu siguranță e greu de imaginat că am putea împărți numărul de telefon cu altcineva, dar înainte existau rețele formate din mai multe personae care foloseau aceeași linie telefonică. Ca să fii un vecin bun pe vremuri, trebuia să-ți limitezi timpul de vorbit la telefon. Poate avea și altcineva o urgență…
Mai țineți minte de “Pagini Aurii”? Acum pare de domeniul SF-ului, dar înainte nu aveai agendă telefonică, în care să memorezi toate numerele de telefon. Trebuia să cauți în cartea telefonică și dacă voiai să suni la doctor.
