Adevărul despre cel mai mic dinozaur: ce au descoperit, de fapt, specialiștii

Autorii unui studiu de mare vizibilitate publicat la începutul acestui an, în care oamenii de știință susțin că au descoperit cel mai mic dinozaur din lume, au retras acum studiul ca răspuns la noile dovezi referitoare la fosile.

Studiul acum retras, publicat pe 11 martie 2020 în Revista Nature, pare să fi confundat un craniu minuscul, găsit în interiorul unei bucăți de chihlimbar birmanez, care datează de acum 99 milioane de ani.

Din perioada cretacicului, fosila era cea mai mică înregistrată și a atras atenția publicului de la apariția studiului.

Craniu de 14 milimetri și zeci de dinți ascuțiți, „cea mai ciudată fosilă pe care am avut norocul să o studiez”, a declarat Jingmai o’Connor, autorul principal al studiului și cercetător al Institutului de Paleontologie și Paleoantropologie din Beijing, China.

Fosila a fost identificată ca fiind o pasăre mică, care ar fi cântărit doar 2 grame și i se atribuie numele Oculudentavis khaungraae.

Ce e în neregulă cu studiul?

Această interpretare pare să fie eronată. Fosila, numită HPG-15-3, este probabil o șopârlă, și nu un dinozaur aviar. După cum relatează Giuliana Viglione la Nature News.

Lucrarea a fost retrasă din cauza apariției unei fosile similare, pe care o echipă separată de oameni de știință au identificat-o ca aparținând unei șopârle.

Andrea Cau, paleontolog din Parma, Italia, este sceptic și el în privința clasificării inițiale:

“Pentru că atât de multe dintre caracteristicile specimenului sunt asemănătoare șopârlelor – aproximativ zece, după estimări – „ideea că fosila este de fapt șopârlă nu putea fi exclusă”.

În cazul în care se utilizează un număr mai mare de exemplare, se poate face o evaluare mai precisă.

„Noi, autorii, retragem acest articol pentru a împiedica informațiile inexacte să rămână în literatură”, au scris autorii în declarația oficială de retragere.

„Deși descrierea Oculudentavis khaungraae rămâne exactă, un nou specimen nepublicat aruncă îndoieli asupra ipotezei noastre privind poziția filogenetică (n.r. în arborele evolutiv) a HPG-15-3.”

Fenomenul nu este ieșit din comun, întrucât se întâmplă frecvent ca paleontologii să identifice în mod eronat specimenele. Date noi vin în corectarea ipotezelor anterioare.