Disputa Uber vs. taxi îți arată că românii se pricep cel mai bine la bocit

O organizație care se pricepe cel mai bine la transmis comunicate de presă susține că o lege pentru Uber încalcă până și Constituția României. O lege pentru Uber – și celelalte servicii similare – ar fi însă prea mult pentru industria taximetriei. Concurența, ca în orice domeniu, impune să muncești. Iar munca, s-a văzut bine în ultima sută de ani, e un fel kriptonită pentru români.

Din când în când ai ocazia să citești despre ce mai crede acronimul COTAR despre Uber, transport, legi și, în principiu, de ce nu merg lucrurile bine în industria deplasatului de oameni și produse de aici până dincolo. Confederaţia Operatorilor şi Transportatorilor Autorizaţi din România îl somează acum pe vicepremierul Daniel Suciu să retragă proiectul de OUG pentru ridesharing.

Retragerea ar însemna că nu e încălcată legislaţia şi Constituţia României. Ceea ce e frumos, adică să nu mai fie nimic ilegal. Mai interesant nu-i însă cearta pe lege, ci ce invocă acest COTAR.

Confederația susține că cei 30.000 de șoferi parteneri nu sunt angajaţi. Ceea ce-i adevărat, toată lumea știe asta. Sunt freelanceri. Apoi, vine calculul care poate da titlul unei știri: statul român a pierdut în patru ani – numai din taxele care trebuiau plătite pentru şoferi – circa șase milioane de euro pe lună.

Ceea ce poate fi adevărat. Cifra e rotundă, frumoasă și sună excepțional. Apoi e calculul paralel: Uber a plătit impozit pe profit cât cele mai mari opt companii de taximetrie din Bucureşti la un loc. Asta a fost în 2017 și știrea aceea mai circulă și în zilele noastre.

Ce nu îți arată niciodată astfel de cifre – pentru Uber sau firmele de taxi

În patru ani, de când Uber există, nu a fost făcut niciun demers mai serios pentru reglementare, că nu era momentul potrivit și prea puțini politicieni aveau de câștigat. Tot în aceiași patru ani, de la prima cursă Uber, niciun taxi nu s-a schimbat în vreun fel, ba chiar s-a căzut de acord ca tariful să crească.

Motivele pentru care taximetriștii sunt ocoliți sunt clare încă dinainte de Uber. Motivele pentru care i-ai prefera încă sunt inexistente. În afara unor firme care au mașini premium și șoferi oarecum la nivelul acela, restul sunt la un nivel similar unei căruțe de lux care poate circula cu viteză ceva mai mare.

De cealaltă parte, cum am mai zis-o cu alte ocazii, Uber și celelalte servicii nu sunt Dumnezeul transporturilor, ci alternative. Fac același lucru ca un taxi, dar un pic mai bine. Și au creat două piețe în ultimii patru ani (deși e stupid calculul pe patru ani, că doar Uber are atât; restul au mai puțin): una e de livrat pachete prin serviciile acestea, a doua e atragerea către un astfel de mijloc de transport a unor oameni care n-ar fi dat bani pe taxi.

Sigur, e multă gălăgie acum și va mai continua. Sunt, de o parte, clienții care se ceartă cu taximetriștii și pun videouri, poze și povești pe Facebook despre cum au fost la un pas de țeapă sau chiar și-au luat-o, iar de cealaltă parte sunt entitățile care fac zgomot de fond în numele taximetriștilor. Taxiurile din București însă n-au dispărut, semn că-i atât de multă cerere, că pot rezista.

Imaginea mai de ansamblu e însă că în loc ca industria taximetriei să-și rezolve problemele se ceartă cu industria paralelă că nu-i în regulă. La finalul zilei încă nu există o aplicație centrală pentru taxiuri, încă nu există o finalitate pentru reclamații și tarifele dinamice sunt la fel de neclare pentru taximetriști.

Se fac ceva miștouri la adresa Uber și a altora în legătură cu tarifele dinamice, că-i țeapă și că oamenii sunt fraieriți să plătească mai mult. Și realitatea e simplă: tarifele dinamice te costă mai mult, dar știi de la început cât. Asta duce la cel mai mare avantaj pe care îl au serviciile astea: transparența mai mare.

Cât timp industria taximetriei se va agăța de dispecerat, mi-e teamă că va ajunge să se spânzure singură cu cablul de la stație. De cealaltă parte, Uber & comp. au promis un serviciu, l-au livrat, au încercat să elimine problemele și satisfacția încă e mai mare. Ce-i drept, dacă n-ai concurență care să ofere satisfacție, e și mai ușor să fii mai bun.