Mașina românească senzațională care avea șanse să fie mai tare decât Dacia

Cu puțin timp înainte de Revoluția din 1989, industria auto ar fi putut să devină mai diversă și să creeze mașina cu adevărat românească, dacă nu s-ar fi distrus totul. Românii au vrut să creeze „mașina multifuncțională” care ar fi putut întrece popularitatea Dacia.

În 1988, inginerii de la Întreprinderea de Asistență Tehnică și Service pentru Autoturisme (IATSA) au primit, sub directivă, un proiect ambițios care ar fi putut schimba istoria industriei auto în România.

Precaritatea industriei românești și evenimentele socio-politice care au survenit în următorii zece ani, au dus la abandonarea proiectului, dar se făcuse deja un pas important. Iar dacă mașina ar fi fost lansată, Dacia și-ar fi putut vedea amenințată popularitatea

Mașina care ar fi putut fi cu adevărat românească (înainte de Dacia)

Proiectul a apărut în împrejurări clasice: la conducerea managementului IATSA fusese pus Gheorghe Poțincu care a venit cu o idee.

Mașina nouă se dorea o alternativă pentru Dacia Nova – atunci era în proiect. Se dorea crearea unui autoturism multifuncţional, de tip monovolum, formă aflată la mare vogă în epocă, cu denumirea generic de „Van”, a povestit pentru Adevărul inginerul Nicolae Cosmescu, desemnat coordonator al proiectului.

Realizarea „mașinii multifuncționale” a pornit de la zero – spre deosebire de Dacia, care a pornit de la Renault 12. Trebuia un design nou, dar care să fie în ton cu cerințele vremii. În acei ani, autoturismele monovolum erau în vogă și, cu toate că arătau ca niște dricuri, n-ar fi fost rău să producă și România asemenea modele.

Azi, se mai păstrează doar schițele pe hârtie și o caroserie afectată parțial de trecerea timpului, semn că cineva s-a străduit să facă din acel vis o realitate. În același timp, Dacia a ajuns și mai departe, devenind o mașină apreciată și de străinii din Vest, nu doar de români.

„Ideea era clară, dar şi revoluţionară în epocă: se dorea un autoturism de tip multifuncţional ale cărui condiţii imperative erau şapte locuri şi utilizarea întregii mecanici de la viitoarea Dacia Nova. Opt luni pentru un exerciţiu la frontiera posibilului ne-a făcut să ne lansăm într-o epopee de-a dreptul nebună. Dar aşa e făcută istoria. Din speranţe, certitudini, iluzii: să faci o caroserie şi o maşină plecând de la zero absolut, cu mijloacele tehnice de care se dispunea atunci, mult sub cele de la Colibaşi. O veritabilă aventură”, a mai spus inginerul Cosmescu.

O mașină făcută din ciocan și cu lemne

Colectivul de lucru era foarte restrâns, majoritatea muncitorilor nu aveau experiență în proiectare, dar nici mijloacele necesare realizării unui prototip auto într-un timp atât de scurt.

Pentru realizarea caroseriei, au fost necesare un richtplat de 2m/5m, caroiat din 100 în 100 mm, suporţi, centrori şi un instrument pentru măsurat. Tăblăria caroseriei s-a lucrat fără mulaje, din ciocan și sudură. Când a fost necesar să se realizeze suprafeţe curbe, s-a apelat la scânduri de stejar, luate direct de la o fabrică de cherestea din judeţ, prelucrate de un modelor, care juca şi rol de tâmplar, precizează sursa citată.

„Nici chiar geamurile curbe nu au ridicat probleme de realizare a ancadramentelor. Modelul căpăta contur în ritm de marş triumfal. Numai că, această ardoare fără limite a generat gelozii profesionale printre cei care aveau roluri minore în «orchestra» operatorilor […]. Asta ne-a răpit ceva timp. însa, visul ce păruse multora himeric a prins contur. Spre finalul lui decembrie 1989, am putut savura cu toţii reuşita realizării integrale a caroseriei. Cea pe care o vedeţi în fotografii. Azi poate vi se pare desuetă, dar nu trebuie uitat că moda trece mai iute decât anii […].”

După Revoluție, s-a dus totul de râpă, la fel și mașina

La începutul noului deceniu, toți așteptau o schimbare în bine, dar singurele schimbări au fost cele din conducere, exact după model sovietic, că doar nu devine nimeni liberal democrat peste noapte. Conducerea IATSA s-a schimbat și ea, la fel ca în majoritatea industriilor grele, așa că proiectul „mașinii multifuncționale” a fost abandonat.

„Caroseria a fost scoasă afară, aşa cum era, fără să fi fost vopsită, sau măcar grunduită, dar, după cum se vede, deşi a patrecut ceva ani sub cerul liber până am realizat fotografiile, surprinzător, aceasta încă nu fusese atacată de rugină. Astăzi, când mă uit la fotografiile cu caroseria, mi se pare incredibil că a putut fi realizat aşa ceva, practic, cu «mâinile goale».”