Podul proiectat de da Vinci acum 500 de ani care ar funcționa și astăzi
Leonardo da Vinci este unul dintre cei mai cunoscuți pictori din lume, însă destul de puțini știu și de latura sa inginerească.
O echipă de arhitecți și ingineri din cadrul Massachusetts Institute of Technology a vrut să vadă dacă un pod imaginat acum mai bine de 500 de ani ar fi putut rezista într-adevăr. Așadar, au creat o replică 3D a unui pot proiectat chiar de Leonardo da Vinci, dar care nu a ajuns niciodată să fie construit. Concluzia a fost una destul de surprinzătoare: podul nu numai că ar fi rezistat, ci ar fi ajuns să revoluționeze design-ul de poduri de acum cinci secole.
În anul 1502, Sultanul Baiazid al II lea a vrut să construiască un pod care să lege Istanbul de un oraș din apropiere, Galata, așa că a cerut celor pricepuți să vină cu propuneri de design. Printre acestea, s-a numărat și cea a lui Leonardo da Vinci. Ideea sa era una îndrăzneață, pentru că podul ar fi constat într-o singură boltă, susținută de numai două socluri, la capete. La vremea respectivă, podurile erau construite diferit, dintr-o serie de arcade semicirculare. Iar pentru un pod de lungimea celui dintre Instanbul și Galata, ar fi fost nevoie de cel puțin 10 stâlpi de susținere. Proiectul era unul curajos, însă sultanul a ales să nu-și asume riscul.
Acum, experții de la MIT au vrut să testeze dacă ideea celebrului pictor ar fi funcționat sau nu.
Ideea lui Leonardo da Vinci a fost una revoluționară
În descrierea inițială, da Vinci nu menționa materialul din care intenționa să construiască podul, așa că experții MIT au considerat că, cel mai probabil, acesta ar fi fost construit din piatră. Pentru a se susține, s-ar fi bazat pe forța gravitațională.
Așadar, echipa MIT a construit o replică la scară 1:500 pentru a-i testa fezabilitatea. A fost asamblată din 126 de blocuri de piatră de dimensiuni și forme diferite, printate cu ajutorul unei imprimante 3D. În total, replica a măsurat 81 de centimetri.
Aceștia au ajuns la concluzia că podul lui Leonardo da Vinci ar fi fost unul extrem de stabil. În plus, acesta ar fi putut rezista și mai multor cutremure.
„Nu ai neapărat nevoie de tehnologii extravagante pentru a veni cu cele mai bune idei”, spune Karly Bast, inginer din cadrul echipei MIT.