Cum a înrăutățit China problema poluării cât încerca s-o rezolve

de: Bianca Prangate
06 01. 2019
VCG/VCG/Time

China a început să ia măsuri drastice pentru a reduce nivelul alarmant de poluare – precum închiderea a 40% din fabrici – dar această încercare nobilă a avut și un efect negativ la care nu se aștepta nimeni.

Planul de acțiune al Chinei cu privire la problema poluării a fost pus în mișcare în 2013. De atunci, concentrația de PM 2,5 (o particulă de materie care are mai puțin de 2,5 microni în diametru, care se întâmplă să fie cel mai periculos poluant pentru oameni) din estul Chinei a scăzut cu aproximativ 40%. Din păcate, acest efect pozitiv a fost umbrit de unul negativ, la care nu se aștepta nimeni – creșterea ozonului, o altă sursă de poluare.

De regulă, când vorbim de ozon, vorbim despre repararea stratului extrem de necesar de ozon din atmosferă. Totuși, când ozonul se află la nivelul solului, acesta poate deveni un pericol pentru sănătate. Cu ajutorul a 1.000 de stații de monitorizare a calității aerului plasate pe teritoriul Chinei, cercetătorii de la Harvard University și de la Nanjing University of Information Science & Technology au descoperit că nivelul de poluare de la nivelul solului este în creștere în China, mai exact în orașele mari, precum Beijing și Shanghai.

Motivul pentru care nivelul de ozon este în creștere ar fi tocmai reducerea poluării cu PM 2,5, din cauză că acele particule acționează precum niște bureți pentru chimicalele care promovează producția de ozon. Astfel, scăderea nivelului acelor particule-burete din aerul Chinei a dus la creșterea nivelului de ozon.

„Erau atât de multe particule de materie în orașele chinezești încât producția de ozon a fost blocată”, a explicat chimistul Daniel Jacob de la John A. Paulson School of Engineering and Applied Sciences din cadrul Harvard University. „Nu am mai observat acest lucru întâmplându-se oriunde altundeva pentru că nicio altă țară nu s-a mișcat atât de repede în a reduce emisiile de particule de materie. Chinei i-au luat patru ani pentru a face ceea ce Statelor Unite ale Americii le-au luat 30 de ani să facă”.