Mașina bombardier din anii ‘40 putea schimba viitorul automobilelor
La sfârșitul anilor ‘40, americanii au construit o mașină care părea mai degrabă a fi un avion convertit în automobil. Mașina a rămas un simplu prototip și n-a ajuns niciodată pe drumurile publice.
Totuși, automobilul a primit mai puțină atenție decât ar fi meritat, pentru că ar fi putut fi o mașină cu mult înaintea vremurilor în care apăruse.
După cum știi, americanii au ieșit învingători din al Doilea Război Mondial. Nu înseamnă că economia lor a rămas intactă, dimpotrivă, dar lumea încă părea fascinată de tot le amintea de victoria războiului.
În anii ‘40 și ‘50, avioanele încă erau privite ca adevărate minuni inginerești și, pe bună dreptate, chiar erau, mai ales că au schimbat radical situația pe fronturile de luptă. Așa a ajuns producătorul Tasco să creeze un automobil care să iasă din tiparele obișnuite de design.
La americani, Tasco a rămas cunoscută drept una dintre cele mai vechi companii producătoare de mașini sport, însă, în 1948, a dat greș cu acest prototip. Dar, nu pentru că mașina ar fi fost un eșec, ci pentru că oamenii nu erau pregătiți pentru un salt atât de mare pe scara evoluției automobilismului.
A fost făcut doar un singur exemplar, nu a ajuns niciodată pe drumurile publice, dar chiar și azi arată mult mai avangardist decât mașinile cu care ești obișnuit.
Model Mercury din 1947, pe șasiul căruia a fost construit prototipul Tasco
Designul prototipului a fost gândit de Gordon Buehrig, cu sprijinul a numeroși investitori care credeau că vor revoluționa lumea automobilelor.
Mașina a fost gândită să se “așeze” pe șasiul unei Mercury din 1947, dar puternic modificată pentru a se plia pe ideile pe care le avea Gordon.
El a mizat pe faptul că, dacă lumea îndrăgea atât de mult avioanele vremii, ar putea să fie fascinată și de o mașină cu aspect de bombardier. A greșit, dar creația lui nu a primit atenția binemeritată.
Prototipul Tasco a fost prima mașină cu plafon din sticlă care putea fi acționată ca o trapă. Mecanismul era evident, având în vedere că întreaga cabină era aproape similară cu cea a unei aeronave a vremii. Cele două panouri din plexiglass puteau fi ridicate la fel ca la un avion.
Chiar și interiorul este o replică fidelă a panoului de control al unei aeronave.
Dar, cum spuneam, mașina era atât de neobișnuită, încât puțini și-ar fi dorit să conducă așa ceva.