Reușita care ne aduce mai aproape de primul ochi bionic

O echipă de cercetători a reușit pentru prima dată să printeze pe deplin 3D o serie de receptori de lumină pe o suprafață emisferică.

Reușita marchează un pas important către crearea unei unui „ochi bionic„, care le-ar putea reda vederea persoanelor oarbe, într-o bună zi.

Studiul cercetătorilor de la Universitatea din Minnesota a fost publicat în jurnalul „Advanced Materials”. Autorul lucrării deține și brevetul pentru dispozitivele semiconductoare imprimate 3D.

Unul dintre coautorii studiului, Michael McAlpine, spune că lumea se gândește de obicei la ochii bionici ca la un subiect rupt din filmele science-fiction, însă cercetătorii se apropie de utilizarea unei imprimate 3D care poate printa mai multe tipuri de material.

Savanții au început cu o emisferă de sticlă pentru a vedea cum ar putea depăși provocarea tipăririi pe o suprafață curbată. Folosind imprimanta lor 3D, construită la comandă, au început să facă baza cu o cerneală cu particule argintii.

Cerneala distribuită a rămas pe locul inițial și s-a uscat uniform, fără să se scurgă pe suprafața curbată. După această etapă, cercetătorii au folosit materiale polimerice semiconductoare, pentru a imprima fotodiodele care transformă lumina în electricitate. Întregul proces a durat aproximativ o oră.

McAlpine a spus că cea mai surpinzătoare parte a procesului a fost eficiența de 25% în ceea ce privește conversia luminii în energie electrică pe care au obținut-o prin semiconductorii tipăriți în totalitate 3D.

„Avem un drum lung de parcurs pentru a imprima eficient electronica, dar semiconductoarele încep să arate că sunt o alternativă demnă de luat în serios”, mai spune McAlpine.

Cercetătorul și echipa sa erau deja cunoscuți pentru integrarea imprimării 3D, electronicii și biologiei într-o singură platformă. Ei eu primit atenția internațională în urmă cu câțiva ani, când au printat o „ureche bionică”.

În ciuda reușitelor, ei spun că ochiul bionic este o provocare foarte mare. Următorii pași ar fi să creeze un prototip cu mai mulți receptori de lumină care să fie și mai eficienți. De asemenea, echipa dorește să găsească o metodă prin care să imprime un material emisferic moale, care să poată fi implantat pe un ochi real.